Seminarul Internaţional „Consolidarea acţiunilor ecumenice împotriva dinamicii contemporane a fenomenului traficului de persoane” desfăşurat la Palatul Patriarhiei, Bucuresti - 8.10.2009

CULTELE RELIGIOASE ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE

Constatăm cu îngrijorare că România, ca şi întreaga Europă, se confruntă cu amploarea pe care a luat-o fenomenul traficului de fiinţe umane. Statisticile alarmante ale organismelor internaţionale arată că, din cele peste 2,5 milioane de persoane traficate, majoritatea sunt femei şi copii; traficul de fiinţe umane a ajuns sa fie una dintre cele mai profitabile infracţiuni, pe al treilea loc în lume după traficul de arme şi cel de droguri.

Având în vedere faptul că traficul de persoane este un fenomen infracţional transnaţional, bine organizat, care nu poate fi disociat de migraţia internaţională, intervenţiile pentru prevenirea şi combaterea fenomenului trebuie să atragă eforturile conjugate ale tuturor ţărilor afectate.

Considerăm că traficul de persoane este un păcat grav şi deopotrivă un pericol social care afectează demnitatea persoanei, depersonalizează omul, îl distruge fizic şi spiritual şi îl transformă în sclav, într-o marfă, fără valoare ca persoană, într-o sursă de profit, degradând implicit societatea umană. Dumnezeu nu a dat nimănui drept de viaţă şi de moarte asupra omului şi nimeni nu are dreptul să transforme persoana umană în obiect de profit.

Pentru a fi eficienţi trebuie să vorbim concomitent de combaterea fenomenului dar şi de reintegrarea socială a victimelor care trebuie să înceapă însă cu vindecarea sufletească pentru că experienţa traumatizantă îndurată de aceste persoane le-a schimbat modul de percepţie a lumii şi a relaţiilor interumane, pierzând stima de sine şi încrederea în semeni. În consecinţă, vindecarea spirituală a victimei este o necesitate, pentru că numai un suflet vindecat poate fi o persoană liberă şi sociabilă cu încredere în sine şi în oameni. Venind în întâmpinarea victimelor şi familiilor acestora, trebuie să le oferim nu doar sfat bun, sprijin moral şi întărire sufletească, ci trebuie să ne implicăm activ în sensibilizarea comunităţii pentru reintegrarea acestora în familie şi societate.

Un astfel de exemplu îl constituie programele de combatere a traficului de persoane în care Patriarhia Română cooperează, de mai multă vreme, cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, precum şi proiectul finanţat din fondurile europene în care, prin Federaţia Filantropia, vom participa la crearea unui mecanism eficient de reintegrare în comunitate şi în muncă a victimelor.

În contextul european actual şi în perspectiva liberei circulaţii, România trebuie să intervină cu responsabilitate, implicând întreaga societate în lupta de prevenire şi combatere a acestui flagel, adoptând o atitudine incluzivă şi integrativă, asigurând asistenţa, ajutorarea şi protecţia victimelor şi militând pentru armonizarea legislaţiei europene şi româneşti privind munca ilegală şi protecţia drepturilor angajaţilor.

În concluzie, apreciem că, prin politici şi programe coerente, care să înceapă cu educaţia pentru demnitatea umană şi prevenirea traficului de persoane, pe baza credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru om, cultele religioase din România pot contribui substanţial la susţinerea eforturilor comunitare de apărare a demnităţii umane şi de însănătoşire a vieţii sociale.

† D A N I E L,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE