Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la sfinţirea bisericii Palatului Cotroceni, Bucureşti, 11 octombrie 2009

UN ACT DE DREPTATE CIVICĂ, DE DEMNITATE POLITICĂ ŞI DE SPIRITUALITATE CREŞTINĂ

1. Sfinţirea sau târnosirea unei noi biserici este eveniment mare şi sfânt cu o semnificaţie spirituală şi o binecuvântare harică deosebită. Dar al oamenilor oferit lui Dumnezeu înainte de sfinţire, noua biserică devine, după sfinţire, dar al Preasfintei Treimi pentru oameni. Construită din materiale trecătoare din lumea aceasta, noua biserică devine, după sfinţire, locaş sfinţit sau spaţiu sacru al darurilor spirituale, cereşti şi netrecătoare, daruri ale lui Dumnezeu pentru sfinţirea şi mântuirea oamenilor iubitori de Dumnezeu şi de semeni.

De aceea, la sfârşitul slujbei de sfinţire a unei biserici ortodoxe se cântă troparul: „Această casă, Tatăl a zidit-o, această casă, Fiul a întărit-o, această casă, Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o, a sfinţit-o şi a sfinţit sufletele noastre.”

Care sunt darurile cereşti, netrecătoare, cu valoare veşnică pe care le primim în biserica nou sfinţită, casă a harului Preasfintei Treimi? Ne spun cele trei Evanghelii care se citesc în timpul slujbei de sfinţire a noii biserici: iertarea păcatelor, adevărata fericire care se dobândeşte prin iubire de Dumnezeu şi de oameni, şi arvuna vieţii veşnice. Toate aceste daruri sfinte se primesc prin Sfintele Taine şi slujbele sfinte săvârşite în biserică. De aceea biserica este numită „Casa lui Dumnezeu şi poartă a cerului” (Facere 28, 17) „anticameră a Împărăţiei cerurilor (Sfântul Nicolae Cabasila), „laborator al Învierii” (Sfântul Maxim Mărturisitorul) sau „cerul pe pământ”(Sfântul Gherman al Constantinopolului), ca pe noi pământenii să ne înalţe al ceruri. Ca atare, în biserică se uneşte pământul cu cerul, timpul cu veşnicia, finitul cu infinitul, creatul cu necreatul, creaţia cu Creatorul, generaţiile trecute, prezente şi viitoare, spre slava lui Dumnezeu şi fericirea eternă a oamenilor. În acest sens, o biserică nu poate fi înlocuită cu nimic din lumea aceasta, iar cei ce construiesc o biserică sunt pomeniţi permanent în biserică şi sunt numiţi „fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori”.

2. Biserica sfinţită azi are o semnificaţie deosebită întrucât este o biserică reînviată, adică o biserică nouă construită în întregime, pe temeliile şi păstrând în totalitate forma bisericii Mănăstirii Cotroceni care a fost răstignită prin închidere şi omorâtă prin demolare, în anul 1984, din ordinul dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu, exponent al regimului comunist ateu, demolator de suflete credincioase şi de locaşuri sfinte.

Astfel biserica Mănăstirii Cotroceni şi apoi biserica Palatului domnesc şi regal Cotroceni, ctitorită între anii 1679-1681 de Voievodul Şerban Cantacuzino, domnitor evlavios şi erudit al Ţări Româneşti (1678-1688), a zăcut „moartă” timp de aproape 20 de ani, din anul 1984, până în anii 2003-2004, când prin bunăvoinţa Excelenţei Sale, Domnul Ion Iliescu, Preşedinte al României în acel timp, s-a realizat reconstrucţia parţială a acestei biserici, în care au fost reînhumate osemintele ctitorului ei, Domnitorul Şerban Cantacuzino, în prezenţa vrednicului de pomenire Părintelui nostru Patriarh Teoctist şi a Înalpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, care este azi aici coslujitor la sfinţirea noii biserici.

În anii 2008-2009, din şi cu străduinţa iniţiativa Excelenţei Sale, Domnul Traian Băsescu, actualul Preşedinte al României, s-a finalizat reconstrucţia acestei biserici, care a fost apoi dotată cu toate cele necesare pentru a redeveni locaş de cult. La toate acestea a contribuit în mod deosebit şi Domnul Consilier de Stat Bogdan Tătaru Cazaban.

Această biserică reînviată prin reconstrucţie, redotare şi sfinţire, are două hramuri: Adormirea Maici Domnului (15 august) şi Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah (7 octombrie). De aceea, prin bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu al Olteniei, biserica nou sfinţită primeşte astăzi în dar două părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah (†303-305), care se păstrează în Catedrala mitropolitană din Craiova, iar Patriarhia Română oferă acum noii biserici racla în care se află cele două fragmente din moaştele acestor sfinţi mucenici; de asemenea, o cruce de binecuvântare, o icoană a Sfântului Vasile cel Mare, Sfânta Scriptură şi Liturghierul, ediţia jubiliară 2008.

Recent, în acord cu Administraţia Prezidenţială, am numit pe părintele Arhimandrit Irineu Dogaru ca preot slujitor la această biserică cu regim de paraclis al Palatului Cotroceni, pentru a îndeplini dorinţa ctitorilor de-a fi pomeniţi permanent la Sfânta Liturghie şi la sfintele slujbe ce se vor săvârşi aici, dar şi pentru a răspunde solicitărilor spirituale care vin din partea persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în Administraţia Prezidenţială.

3. Reconstruirea bisericii Mănăstirii Cotroceni devenită apoi biserică a Palatului Cotroceni, şi repunerea ei în stare de locaş de cult sfinţit şi sfinţitor constituie deodată un act de dreptate civică, de demnitate politică şi de spiritualitate creştină românească şi europeană, întrucât în tradiţia sănătoasă şi sfântă a Europei creştine reşedinţa sau palatul conducătorilor de stat creştini are în componenţa ei o biserică, un paraclis sau o capelă, dedicată rugăciunilor de mulţumire aduse lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, cerându-se totodată ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru prezentul şi viitorul ţării, aşa cum se spune în slujba de TE DEUM, săvârşită la diferite momente solemne din viaţa unui popor creştin.

Acum, pomenim cu recunoştinţă pe ctitorii acestei biserici, care în urmă cu 330 de ani, cu „inimă curată şi bună” cum ne arată pilda Semănătorului din Evanghelia de astăzi, au arătat multă evlavie şi dărnicie zidind această biserică, frumoasă ca o făclie de Paşti pe dealul Cotrocenilor.

Totodată, felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei ce au contribuit la reconstrucţia, dotarea şi înfrumuseţarea acestei biserici, în frunte cu Domnul Preşedinte Traian Băsescu, pe toţi ierarhii şi clericii care au participat astăzi la sfinţirea ei, pe toţi distinşii invitaţi prezenţi aici, precum şi pe toţi credincioşii pelerini care au venit şi vor veni să se închine astăzi în această biserică nou sfinţită, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria noastră a tuturor.


† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române