Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul României, la hramul Mănăstirii ortodoxe româneşti de lângă New York, SUA

Binecuvântare şi bucurie în mănăstire nouă

Sărbătoarea hramului Mănăstirii Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul spiritual al acestei obşti monahale de lângă New York, SUA, este deodată un prilej deosebit de a mulţumi lui Dumnezeu pentru ajutorul sfânt oferit acestui aşezământ monahal, cât şi un moment de recunoştinţă şi pomenire a ctitorilor acestei mănăstiri: Părintele Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilache, mare misionar ortodox şi predicator, şi credinciosul ortodox român Dumitru Minciu, în amintirea căruia s-a dat acest hram mănăstirii.
Desigur, lucrarea lor este continuată astăzi de alţi ctitori şi donatori, iubitori şi promotori ai valorilor spiritualităţii ortodoxe româneşti, misionari statornici în credinţă şi mărinimoşi la suflet, care şi-au unit rugăciunea cu fapta cea bună.
Zidirea unei biserici într-o comunitate este lucrarea cea mai folositoare şi mai sfântă. A zidi o biserică înseamnă a deschide o poartă nouă a Cerului şi a înălţa o Casă nouă a lui Dumnezeu. Biserică înseamnă în limba greacă adunarea oamenilor convocată de Dumnezeu. Deci Biserica este cea care ne adună pe toţi laolaltă în iubirea lui Dumnezeu şi ne uneşte cu Dumnezeu, pentru a dobândi mântuirea şi viaţa veşnică. Spaţiul sau locaşul în care se adună oamenii în iubirea Preasfintei Treimi se numeşte tot biserică.
O biserică nu se zideşte în fiecare an, ci o dată la două, trei sute de ani. Aşadar, zidirea unei biserici este o şansă şi o chemare tainică a lui Dumnezeu pentru cei ce sunt contemporani cu zidirea unei biserici, adică este pentru ei prilejul de a deveni ctitori şi ziditori ai Casei lui Dumnezeu. Multe din ctitoriile voievodale din România împlinesc acum 500 sau 600 de ani… Să ne gândim câte generaţii, câte persoane s-au rugat şi s-au sfinţit în ele de-a lungul timpului! Această taină a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni şi a oamenilor pentru Dumnezeu şi întreolaltă este cultivată şi binecuvântată de Biserică.
De aceea, în Biserica Ortodoxă ctitorii sunt numiţi “fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori”. Ei vor fi pomeniţi şi atunci când nu vor mai avea pe nimeni din neamul lor ca să-şi amintească de ei. Când se construieşte o biserică de zid se edifică şi lumina ei în sufletele celor ce o construiesc. În comunitatea în care se zideşte o biserică se înduhovniceşte comportamentul credincioşilor, pentru că, odată cu zidirea materială a bisericii, în interiorul sufletului lor se zideşte biserica spirituală a comuniunii frăţeşti în credinţă, a jertfelniciei şi milosteniei, a dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Totodată se intensifică mai mult convingerea că biserica este a credincioşilor iar ei sunt ai lui Hristos Căruia Îi zidesc biserică, spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea oamenilor.
Construirea unei biserici noi şi mai ales a unei mănăstiri noi reprezintă deci o dovadă a credinţei vii şi jertfelnice, mărturisită de o comunitate creştină harnică şi darnică.
De ziua praznicului sau sărbătorii sale, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul acestei mănăstiri, îi adună la un loc pe toţi cei care Îl iubesc şi Îl caută pe Dumnezeu. Sfântul Cuvios Părintele nostru Dimitrie cel Nou a trăit în veacul al XIII-lea. S-a născut în localitatea Basarabi, de pe malul Dunării, fiind, cel mai probabil, român din neamul Basarabilor. După ce, o vreme a fost păstor al turmelor satului natal, întraripându-se cu dumnezeiescul dor de cele veşnice s-a retras într-o peşteră în sihăstrie. Acolo s-a nevoit mulţi ani în post şi rugăciune, urcând treptele înalte ale sfinţeniei. Domnul Iisus Hristos, pe Care L-a iubit din tinereţe, l-a învrednicit ca şi după moarte trupul său să-i fie preaslăvit prin neputrezire, până în zilele noastre, ca semn de sfinţenie şi mângâiere pentru Biserică şi mărturie a lucrării harului în omul rugător şi postitor.
Din anul 1774 moaştele sale sunt cinstite în Catedrala patriarhală din Bucureşti. Cu mijlocirile Sfântului Dimitrie cel Nou, s-au săvârşit multe minuni, spre folosul sufletesc şi trupesc al celor ce se roagă lui cu evlavie.
Fie ca Hristos-Domnul, pentru rugăciunile Sfântului Dimitrie cel Nou, să ne lumineze viaţa, să ne întărească în credinţă şi să ne ajute să biruim încercările grele şi să săvârşim fapte bune spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră!
Cu ocazia hramului acestei Mănăstiri româneşti, organizată de câţiva ani lângă marele oraş american New York, felicităm pe Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae, Arhipăstorul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi pentru realizările frumoase de până acum legate de construcţia bisericii mănăstirii Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi şi rugăm pe Hristos-Domnul să-i dăruiască în continuare ajutor sfânt în rodnica activitate misionară de păstorire a preoţilor şi credincioşilor ortodocşi români.
Totodată, felicităm pe părinţii din obştea acestei mănăstiri, harnici şi misionari, luminaţi de evlavie ortodoxă şi simţire românească, pe toţi donatorii şi miluitorii acestui sfânt lăcaş, precum şi pe toţi clericii şi credincioşii prezenţi la această sărbătoare.
Preamilostivul Dumnezeu Cel în Treime preamărit, pentru rugăciunile Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul acestei mănăstiri, să dăruiască tuturor celor prezenţi astăzi, în ea, pace şi bucurie, ajutor şi fericire, sănătate şi mântuire.
Întru mulţi şi fericiţi ani!

Cu aleasă preţuire şi părintească binecuvântare,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române