Patriarhul Miron Cristea
Patriarhul Nicodim Munteanu
Patriarhul Justinian Marina
Patriarhul Iustin Moisescu

Patriarhul Teoctist Arăpaşu

Al VI-lea Patriarh

 
Patriarhii României
Noutăţi / Ştiri
Noutăţi
Calendar Creştin Ortodox
Sfinţi Români
Sfânta Scriptură sau BIBLIA
Învăţătură de credinţă creştină ortodoxă
 
 
Untitled Document

 

Iubirea părintească - temelia vieţii umane: Pastorala de Crăciun 2008 a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Pastorala Prea Fericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la praznicul Învierii Domnului - 2008

Click aici!

NU VREM LICEU FĂRĂ DUMNEZEU!

Chestionar pentru elevi. Click aici!

Vă rugăm să completaţi chestionarul de mai sus, care va fi folosit în cadrul campaniei Patriarhiei Române „NU VREM LICEU FĂRĂ DUMNEZEU”, şi să îl trimiteţi pe adresa: Sectorul teologic-educaţional, Aleea Dealul Mitropoliei nr. 25, RO-040163, Bucureşti, sector 4 sau prin e-mail la adresa: invatamant@patriarhia.ro

Trinitas TV, postul de televiziune al Patriarhiei  Române, poate ajunge în casele dumneavoastră

Postul de televiziune Trinitas al Patriarhiei Române aduce pe micul ecran valorile vizuale creştine şi evidenţiază imensa bogăţie spirituală a Ortodoxiei. Jurnalul Trinitas este primul program zilnic de ştiri religioase de televiziune din România, iar dezbaterile Trinitas TV evidenţiază dialogul şi cooperarea dintre Biserică şi societate, în spirit irenic şi constructiv. Prin transmisiunile directe zilnice de la slujbele religioase, prin reportajele şi documentarele sale, prin emisiunile de informare şi dezbatere, Trinitas TV este o prezenţă necesară în audiovizualul românesc.
                             
Trinitas TV este o iniţiativă a Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi reprezintă etapa firească a dezvoltării instrumentelor de comunicare în masă ale Bisericii, după apariţia postului de radio Trinitas, a cotidianului Lumina şi după explorarea folosirii internetului în scopul promovării mesajului creştin ortodox.

Trinitas TV emite din 27 octombrie 2007, fiind încununarea unui efort de mare anvergură, deopotrivă uman şi financiar, al Patriarhiei Române. Emisia se face direct pe satelit (AMOS 2, frecventa de receptie 11649,750 MHz), iar începând cu anul  2008 se speră ca această televiziune să fie preluată de marii distribuitori de televiziune prin cablu şi de către platformele digitale tv din România. În acest moment, programul este de 15 ore de emisie pe zi, între orele 9.00-24.00.

Solicitaţi operatorului dumneavoastră de cablu tv preluarea postului de televiziune Trinitas în pachetul de bază! Solicitarea se poate face verbal, în momentul în care plătiţi abonamentul lunar la tv-cablu. În felul acesta, programul nostru va ajunge mai grabnic în casele dumneavoastră.

 

NAŞTEREA DOMNULUI - BUCURIA CREDINŢEI

PASTORALA PREA FERICITULUI PĂRINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE,

LA SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS - 2007

           

† D A N I E L
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITOR AL CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

"Iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David." (Evanghelia după Luca 2,10–11)

            Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi,
            Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

            Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este vestită de îngeri ca bucurie mare pentru mântuirea oamenilor. Vestea Naşterii lui Hristos în Betleemul Iudeii este adusă oamenilor de către îngerii din ceruri, pentru că Cel ce Se naşte într-o iesle dintr-o peşteră de sub pământ este Acela prin Care şi pentru Care au fost făcute cerul şi pământul (cf. Coloseni 1, 16), Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc.
            Sfântul Evanghelist Luca ne spune că vestea Naşterii lui Hristos, adusă păstorilor de la Betleem de îngerul Domnului, a fost însoţită de slava Domnului care a înconjurat pe păstori în timp ce îngerul a stat lângă ei (cf. Luca 2, 9). Aşadar, vestea Naşterii Domnului se face deodată prin cuvânt ceresc şi prin vedere cerească, prin slove rostite şi slavă privită, pentru că Dumnezeu-Cuvântul Cel nevăzut cu ochii trupeşti, necuprins cu mintea şi cu privirea şi neatins cu mâna, Se face Om văzut cu ochii, ascultat cu urechile, înţeles cu mintea şi atins cu mâinile. De ce? Pentru ca să ne dăruiască nouă oamenilor, limitaţi şi trecători, slava Lui cea nemărginită şi veşnică. Să ne ridice la sfinţenia Lui pe noi cei căzuţi în păcat. Să ne dăruiască viaţă veşnică nouă celor muritori. Să ne înveţe ascultarea smerită şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu pe noi cei neascultători şi nerecunoscători. Stăpânul lumii Cel atotputernic şi preaslăvit de îngeri S-a făcut om sărac şi slujitor smerit pentru ca pe noi să ne elibereze din robia lăcomiei după cele materiale şi din tirania orgoliului şi a slavei deşarte. Cel ce Se naşte veşnic din Dumnezeu-Tatăl, fără mamă, Se naşte în timp din mamă fără tată, ca să fie deodată Fiul unic al Tatălui ceresc şi fiul unic al Fecioarei. Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc a luat chip de Copil, născut din mamă pământeană, fără tată pământean, pentru ca să ne înveţe pe noi pământenii să căutăm neîncetat şi să iubim pururea pe Tatăl Cel veşnic, Făcătorul cerului şi al pământului. Hristos coboară din ceruri pe pământ, ca pe noi pământenii să ne înalţe la ceruri. Iubirea Lui smerită este spaţiul libertăţii şi înălţării noastre prin iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Hristos Domnul S-a făcut purtător de trup pământesc, ca pe noi să ne facă purtători de Duh Sfânt ceresc. El S-a făcut Om, ca pe noi oamenii să ne îndumnezeiască prin har. Fiul preaslăvit al lui Dumnezeu S-a făcut Fiul smerit al Omului, ca pe noi oamenii să ne înalţe la demnitatea şi slava de fii duhovniceşti ai lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, prin cuvintele: "Şi celor câţi L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut" (Ioan 1, 12 – 13). Hristos a coborât din ceruri şi S-a născut într-o peşteră, în interiorul pământului, ca pe noi oamenii să ne înalţe în interiorul Împărăţiei cerurilor.
            Acesta este înţelesul adânc al slavei Domnului arătată păstorilor de la Betleem, când îngerul Domnului le-a vestit Naşterea smerită a lui Hristos – Mântuitorul. De ce a fost vestit El ca Mântuitor? Pentru că mântuirea înseamnă unirea omului păcătos şi muritor cu Dumnezeu Cel sfânt şi veşnic viu. Hristos Se naşte ca Mântuitor ca să vindece oamenii de păcat şi de moarte şi să-i facă părtaşi vieţii veşnice.
            La Naşterea lui Hristos, cerul se uneşte cu pământul, iar îngerii se bucură împreună cu păstorii, pentru a ne arăta nouă taina mântuirii oamenilor în Biserica lui Hristos, în care Liturghia săvârşită pe pământ de păstorii sufleteşti ai turmei cuvântătoare se uneşte cu Liturghia cerească săvârşită necontenit de către îngeri în ceruri, după cum se spune chiar în rugăciunile Sfintei Liturghii (Rugăciunea dinainte de începerea Sfintei Liturghii şi rugăciunea dinainte de intrarea cu Sfânta Evanghelie prin Uşile împărăteşti). În acest sens, Sfântul Evanghelist Luca ne spune că, la Naşterea Domnului, împreună cu îngerul binevestitor s-a mai arătat păstorilor şi "mulţime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" (Luca 2, 13-14). De ce îngerul Domnului a binevestit păstorilor de la Betleem Naşterea Domnului Hristos în timpul nopţii? Pentru că păstorii erau în stare de veghe sau de priveghere. În acest înţeles Evanghelia ne spune că păstorii "făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor" (Luca 2, 8). Întrucât păstorii erau obişnuiţi cu veghea de noapte pentru a păzi oile, ei priveau mai mult decât alţi oameni înălţimea şi întinderea cerului şi preţuiau taina luminii care risipeşte întunericul. Păstorii de pe câmp, nefiind robiţi de grijile şi de petrecerile lumeşti din cetate, înţelegeau mai bine legătura dintre cer şi pământ, dintre darurile cerului şi viaţa pământenilor. De aceea, când Se naşte Hristos – Lumina lumii, "Păstorul şi Păzitorul sufletelor noastre" (I Petru 2, 25), păstorii, cu ochi veghetori, cu minte şi inimă trează, primesc cei dintâi vestea Naşterii Mântuitorului lumii. După plecarea îngerilor, păstorii de pe câmp au mers la Betleem şi după ce au văzut cu ochii lor Pruncul născut în iesle (cf. Luca 2, 16), aşa după cum le-a vestit lor mai înainte îngerul Domnului (cf. Luca 2, 12), ei au devenit, la rândul lor, vestitori ai bucuriei Naşterii Domnului Hristos. Evanghelia spune: "Şi grăbindu-se, (păstorii) au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori (...) Şi s-au întors păstorii slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese" (Luca 2, 16–18 şi 20).
            După cum odinioară îngerii şi păstorii turmelor de oi de la Betleem au vestit Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos "cu bucurie mare", ca fiind o minunată lucrare cerească împlinită pentru mântuirea oamenilor, aşa şi astăzi, în Biserica Ortodoxă, copiii şi tinerii, asemenea îngerilor, şi preoţii păstori ai comunităţilor de creştini, asemenea păstorilor de la Betleem, vestesc în Ajunul Crăciunului Naşterea Domnului, cântând troparul praznicului şi arătând icoana slavei Naşterii Domnului, din casă în casă, iar apoi se întorc la Casa Domnului, în biserică, să slăvească şi să laude împreună, cu mare bucurie, taina Naşterii Domnului, iubirea milostivă şi minunată a lui Hristos pentru oameni.
                                                                                                                       
Dreptmăritori creştini,

            Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost vestită de îngeri ca fiind bucurie mare pentru tot poporul, pentru că ea este bucuria mântuirii. Iar pentru că vestea aceasta a mântuirii adusă de îngeri oamenilor a fost primită cu credinţă, ea a rodit atunci bucurie mare în sufletele credincioşilor şi rodeşte şi acum bucurie din an în an. Iată de ce Sărbătoarea Naşterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei pe care ne-o dăruieşte nouă Dumnezeu-Tatăl în Fiul Său, Hristos-Mântuitorul, prin lucrarea Sfântului Duh, în Biserică şi în sufletele credincioşilor.
            Întrucât Hristos Domnul este izvorul bucuriei depline şi netrecătoare (cf. Ioan 17, 13), legătura vie cu El, prin credinţă puternică, rugăciune fierbinte şi fapte bune, aduce bucurie în viaţa Bisericii şi în sufletele credincioşilor. Această bucurie a credinţei în Hristos şi a iubirii statornice faţă de El este numită de către Sfântul Apostol Pavel "bucurie în Domnul" (cf. Filipeni 4, 4). Ea este roadă a Duhului Sfânt în sufletul omului credincios şi iubitor de Hristos şi de semeni (cf. Galateni 5, 22) şi arvună a bucuriei veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17). Această bucurie, ca prezenţă a harului lui Hristos în sufletul omului luptător cu păcatul şi cu greutăţile vieţii, nu piere nici în vreme de încercare (cf. II Corinteni 6, 10; 7, 4; I Tesaloniceni 1, 6; 2, 19), ci, dimpotrivă, creşte când cel credincios suferă pentru Hristos şi pentru Biserică (cf. Coloseni 1, 24; Evrei 10, 34; 12, 2; Iacov 1, 2; 1 Petru 4, 13). Bucuria credinţei se intensifică şi se statorniceşte prin rugăciune fierbinte, prin pocăinţă şi iertare de păcate, prin eliberarea de patimi, prin cuvântul bun şi prin fapta cea bună, prin viaţă curată şi iubire sfântă. Ea devine bucurie deplină a celor ce înaintează pe calea sfinţeniei. Când Sfânta Biserică a lui Hristos cheamă pe toţi oamenii la mântuire, ea îi cheamă la această bucurie deplină în Hristos - Izvorul bucuriei veşnice. Când Hristos-Domnul vine în lume, Prunc născut în multă smerenie, îngerii vestesc păstorilor bucurie mare. Când Hristos -Domnul Cel răstignit înviază din morţi, El însuşi întâmpină pe cale femeile mironosiţe cu salutarea: Bucuraţi-vă! Când Hristos Cel înviat din morţi Se înalţă întru slavă la ceruri, El făgăduieşte că va fi cu cei ce cred în El, în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor (cf. Matei 28, 20), iar ucenicii trăiesc cu "bucurie mare" (Luca 24, 52) adevărul făgăduinţei lui Hristos şi al prezenţei Lui în ei, prin lucrarea Duhului Sfânt, Mângâietorul (cf. Ioan 15, 26; 16, 13-14).
            Bucuria credinţei sau bucuria creştinilor în Hristos -Domnul este vestită de Sfântul Apostol Petru, ca bucurie a mântuirii, plină de har şi lumină: "pe El (pe Hristos), fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preaslăvită, dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor" (1 Petru 1, 8-9).
            Bucuria credinţei ca bucurie a mântuirii oamenilor şi ca bucurie a vieţii veşnice în Hristos a fost prevestită de profeţii Vechiului Testament, mai ales de profetul Isaia (Isaia 9, 2; 35, 1; 44, 23; 49, 13; 61, 7, 10; 65, 14; 66, 10). Ea este trăită ca bucurie sfântă a vieţii creştine de Sfinţii Apostoli şi de Biserica lui Hristos de-a lungul veacurilor şi se dăruieşte deplin celor mântuiţi, drepţilor şi sfinţilor în Împărăţia lui Dumnezeu, după cum se spune în cartea Apocalipsei (18, 20; 19, 7). Bucuria credinţei, ca bucurie a prezenţei lui Hristos -Domnul în sufletele oamenilor care cred în El şi Îl iubesc pe El, creşte pe măsura tăriei credinţei noastre, a rugăciunii noastre, a dorinţei de sfinţenie şi a faptelor bune pe care le săvârşim. Bucuria credinţei s-a făcut roditoare de-a lungul veacurilor în predica Sfinţilor Apostoli, în mărturisirea jertfelnică a sfinţilor mucenici, în lupta pentru apărarea dreptei credinţe a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, în zelul pastoral al preoţilor de parohie şi în rugăciunea necontenită a monahilor şi monahiilor din mănăstiri, în creşterea copiilor şi a tinerilor în dreapta credinţă, în mulţimea bisericilor şi a catedralelor, în mulţimea aşezămintelor filantropice înfiinţate de creştini, în mulţimea operelor de artă creştină, dar mai ales în frumuseţea sărbătorilor şi a cântărilor bisericeşti ortodoxe, precum  şi în frumuseţea colindelor şi a datinilor populare româneşti, inspirate de credinţa creştină. Toate acestea sunt străbătute şi luminate de bucuria iubirii milostive şi a slavei neînserate a Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.
            Toate slujbele Bisericii ca lucrări de mărturisire şi de preaslăvire a lui Hristos, ca răspuns al iubirii noastre la iubirea Lui milostivă şi mântuitoare, sunt izvor de bucurie şi veşminte ale bucuriei. De asemenea, rugăciunile zilnice pe care le săvârşim cu credinţă şi evlavie acasă sau la locul de muncă sunt izvor de bucurie. Toate cuvintele bune pe care le rostim şi faptele bune pe care le săvârşim cu dragoste şi smerenie spre folosul semenilor noştri în familie, în Biserică şi în societate sunt izvor de bucurie, pentru că ele sunt semne luminoase ale credinţei noastre în Hristos şi ale iubirii Lui sfinte lucrătoare în noi prin harul Sfântului Duh.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

            În viaţa noastră de fiecare zi, dar mai ales în aceste zile de sărbătoare, să oferim celor din jurul nostru daruri şi semne ale bucuriei. Să aducem bucurie în casele şi în sufletele în care se află tristeţe şi singurătate, boală şi sărăcie, suferinţă şi înstrăinare. Să răspundem iubirii nemărginite a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor cu fapte ale iubirii noastre frăţeşti, ştiind că adevărata credinţă este "credinţa lucrătoare prin iubire" (Galateni 5, 6). Să nu uităm în rugăciunile noastre şi în semnele iubirii noastre frăţeşti de Crăciun şi de Anul Nou nici pe fraţii noştri români care se află departe de ţară şi de casă.
            În noaptea de 31 decembrie 2007 spre 1 ianuarie 2008 şi în ziua de Anul Nou să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu (Te-Deum) pentru binefacerile primite de la El în anul care a trecut şi să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună şi folositoare din anul nou în care intrăm.
            Cu bucurie, vestim tuturor că, începând cu data de 27 octombrie 2007, de Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, Patriarhia Română are un post de radio, Radio Trinitas, un post de televiziune, Trinitas TV, şi un cotidian, Ziarul Lumina, ca urmare a bunei colaborări misionare dintre Patriarhie şi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Aceste mijloace noi de comunicare şi de misiune în societate împreună cu agenţia de ştiri formează Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române. Sperăm că toate acestea ne vor ajuta să zidim duhovniceşte Biserica din suflete şi să sensibilizăm mai mult pe toţi credincioşii dornici să ajute la construirea noii Catedrale Patriarhale, numită şi Catedrala Mântuirii Neamului, mai ales după ce în data de 29 noiembrie 2007 a fost sfinţit locul pentru construirea acesteia. Avem nădejdea că dorinţa Patriarhilor României şi mai ales a vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist se va împlini cât mai curând.
            Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou – 2008 şi Botezului Domnului, vă adresăm tuturor calde şi părinteşti urări de pace şi sănătate, fericire şi ajutor mult de la Dumnezeu în tot lucrul bun şi folositor, dimpreună cu tradiţionala urare "La mulţi ani!"                                                                       

            Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!

            Al vostru către Hristos -Domnul rugător,

 

† D A N I E L

ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,

 LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI

 PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

30 Septembrie 2007

Ceremonia de întronizare a Prea Fericitului Parinte Daniel

            Duminică, 30 septembrie 2007, în Catedrala patriarhală din Bucureşti, a avut loc ceremonia de întronizare a Prea Fericitului Părinte Daniel ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Loctiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Prea Fericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

12 Septembrie 2007

Noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este

Înalt Prea Sfinţitul Dr. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

12 Septembrie 2007

Candidaţii pentru demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în şedinţă extraordinară la reşedinţa patriarhală din Bucureşti, a desemnat ierarhii candidaţi la demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Cei trei ierarhi care au fost nominalizaţi de către Sfântul Sinod sunt:

  • Înalt Prea Sfinţitul Dr. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
  • Înalt Prea Sfinţitul Dr. Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
  • Prea Sfinţitul Dr. Ioan, Episcop al Covasnei şi Harghitei.

La orele 16.30, în Catedrala Patriarhală va fi săvârşită slujba de Te-Deum, iar de la orele 17.00 va avea loc Şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

30 iulie 2007

Părintele Patriarh Teoctist a trecut la cele veşnice

Cu profundă durere, Biroul de Presă al Patriarhiei Române anunţă trecerea la Domnul a celui ce a fost  Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Cezareei Capadociei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Teoctist Arăpaşu.

Născut pe plaiuri botoşănene, atras de la o vârstă fragedă de viaţa monahală, Părintele Patriarh Teoctist a urcat treptele ierarhiei bisericeşti începând din anii 1940. Vrednic ucenic al Patriarhului Justinian Marina, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist s-a dovedit a fi un slujitor de nădejde în ogorul Domnului şi în activitatea sa de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.

Păstorind Biserica împreună cu ceilalţi înalţi ierarhi, în vremuri de prigoană a credinţei creştine, a ştiut, prin Harul Sfântului Duh, să conducă corabia Bisericii în misiunea încredinţată ei de Mântuitorul Iisus Hristos.

În aceste momente de durere, suflarea ortodoxă românească se roagă Bunului Dumnezeu să aşeze sufletul Prea Fericirii Sale în corturile drepţilor, în sânul lui Avraam să-l odihnească şi cu drepţii să-l numere.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 
© Biserica Ortodoxă Română
Untitled Document
Noutăţi

Sfinţi Români
Învăţătura de credinţă
Click aici pentru Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă
Sfânta scriptură sau Biblia
Click aici pentru a putea citi Biblia online