Patriarhul Miron Cristea
Patriarhul Nicodim Munteanu
Patriarhul Justinian Marina
Patriarhul Iustin Moisescu

Patriarhul Teoctist Arăpaşu

Al VI-lea Patriarh

 
Patriarhii României
BIBLIA
Calendar Creştin Ortodox
Sfinţi Români
Sfânta Scriptură sau BIBLIA
Învăţătură de credinţă creştină ortodoxă
 
 

Detalii site:
Iniţiator: Bogdan Aligică

Realizat şi  administrat de: Gloria Grup - Consultanta in Sisteme de Management | Finantari Nerambursabile | Solutii IT & Imagine
Pentru păreri şi sugestii
Untitled Document

Biblia - Cuprins

Noul Testament: FAPTELE SFINTILOR APOSTOLI  

FAPTELE SFINTILOR APOSTOLI

 
CAPITOLUL  1 
Cuvant incepator. Inaltarea lui Iisus la cer. Alegerea lui Matia in locul lui Iuda Iscarioteanul. 

1. Cuvantul cel dintai l-am facut o, Teofile, despre toate cele ce a inceput Iisus a face si a invata, 
2. Pana in ziua in care S-a inaltat la cer, poruncind prin Duhul Sfant apostolilor pe care i-a ales, 
3. Carora S-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu. 
4. Si cu ei petrecand, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de la Mine: 
5. Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile. 
6. Iar ei, adunandu-se, Il intrebau, zicand: Doamne, oare, in acest timp vei aseza Tu, la loc, imparatia lui Israel? 
7. El a zis catre ei: Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa, 
8. Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului. 
9. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor. 
10. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe, 
11. Care au si zis: Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer. 
12. Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata. 
13. Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov. 
14. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui. 
15. Si in zilele acelea, sculandu-se Petru in mijlocul fratilor (iar numarul lor era ca la o suta douazeci), a zis: 
16. Barbati frati, trebuia sa se implineasca Scriptura aceasta pe care Duhul Sfant, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a facut calauza celor ce L-au prins pe Iisus. 
17. Caci era numarat cu noi si luase sortul acestei slujiri. 
18. Deci acesta a dobandit o tarina din plata nedreptatii si, cazand cu capul inainte, a crapat pe la mijloc si i s-au varsat toate maruntaiele. 
19. Si s-a facut cunoscuta aceasta tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim, incat tarina aceasta s-a numit in limba lor Hacheldamah, adica Tarina Sangelui. 
20. Caci este scris in Cartea Psalmilor: "Faca-se casa lui pustie si sa nu aiba cine sa locuiasca in ea! Si slujirea lui s-o ia altul". 
21. Deci trebuie ca unul din acesti barbati, care s-au adunat cu noi in timpul cat a petrecut intre noi Domnul Iisus, 
22. Incepand de la botezul lui Ioan, pana in ziua in care S-a inaltat de la noi, sa fie impreuna cu noi martor al invierii Lui. 
23. Si au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis si Iustus, si pe Matia. 
24. Si, rugandu-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunosti inimile tuturor, arata pe care din acestia doi l-ai ales, 
25. Ca sa ia locul acestei slujiri si al apostoliei din care Iuda a cazut, ca sa mearga in locul lui. 
26. Si au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, si s-a socotit impreuna cu cei unsprezece apostoli. 

CAPITOLUL  2 
Pogorarea Duhului Sfant. Cuvantarea lui Petru. 

1. Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. 
2. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. 
3. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. 
4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. 
5. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 
6. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. 
7. Si erau uimiti toti si se minunau zicand: Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileieni? 
8. Si cum auzim noi fiecare limba noastra, in care ne-am nascut? 
9. Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, 
10. In Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romani in treacat, iudei si prozeliti, 
11. Cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! 
12. Si toti erau uimiti si nu se dumireau, zicand unul catre altul: Ce va sa fie aceasta? 
13. Iar altii batjocorindu-i, ziceau ca sunt plini de must. 
14. Si stand Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul si le-a vorbit: Barbati iudei, si toti care locuiti in Ierusalim, aceasta sa va fie cunoscuta si luati in urechi cuvintele mele; 
15. Ca acestia nu sunt beti, cum vi se pare voua, caci este al treilea ceas din zi; 
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: 
17. "Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si fiicele voastre vor prooroci si cei mai tineri ai vostri vor vedea vedenii si batranii vostri vise vor visa. 
18. Inca si peste slugile Mele si peste slujnicele Mele voi turna in acele zile, din Duhul Meu si vor prooroci. 
19. Si minuni voi face sus in cer si jos pe pamant semne: sange, foc si fumegare de fum. 
20. Soarele se va schimba in intuneric si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si stralucita. 
21. Si tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui". 
22. Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, barbat adeverit intre voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni si prin semne pe care le-a facut prin El Dumnezeu in mijlocul vostru, precum si voi stiti, 
23. Pe Acesta, fiind dat, dupa sfatul cel randuit si dupa stiinta cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati luat si, pironindu-L, prin mainile celor fara de lege, L-ati omorat, 
24. Pe Care Dumnezeu L-a inviat, dezlegand durerile mortii, intrucat nu era cu putinta ca El sa fie tinut de ea. 
25. Caci David zice despre El: "Totdeauna am vazut pe Domnul inaintea mea, caci El este de-a dreapta mea, ca sa nu ma clatin. 
26. De aceea s-a bucurat inima mea si s-a veselit limba mea; chiar si trupul meu se va odihni intru nadejde. 
27. Caci nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe cel sfant al Tau sa vada stricaciune. 
28. Facutu-mi-ai cunoscute caile vietii; cu infatisarea Ta ma vei umple de bucurie". 
29. Barbati frati, cuvine-se a vorbi cu indraznire catre voi despre stramosul David, ca a murit si s-a ingropat, iar mormantul lui este la noi, pana in ziua aceasta. 
30. Deci el, fiind prooroc si stiind ca Dumnezeu i S-a jurat cu juramant sa aseze pe tronu-i din rodul coapselor lui, 
31. Mai inainte vazand, a vorbit despre invierea lui Hristos: ca n-a fost lasat in iad sufletul Lui si nici trupul Lui n-a vazut putreziciunea. 
32. Dumnezeu a inviat pe Acest Iisus, Caruia noi toti suntem martori. 
33. Deci, inaltandu-Se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, L-a revarsat pe Acesta, cum vedeti si auziti voi. 
34. Caci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea, 
35. Pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale". 
36. Cu siguranta sa stie deci toata casa lui Israel ca Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-ati rastignit, L-a facut Domn si Hristos. 
37. Ei auzind acestea, au fost patrunsi la inima si au zis catre Petru si ceilalti apostoli: Barbati frati, ce sa facem? 
38. Iar Petru a zis catre ei: Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant. 
39. Caci voua este data fagaduinta si copiilor vostri si tuturor celor de departe, pe oricati ii va chema Domnul Dumnezeul nostru. 
40. Si cu alte mai multe vorbe marturisea si-i indemna, zicand: Mantuiti-va de acest neam viclean. 
41. Deci cei ce au primit cuvantul lui s-au botezat si in ziua aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete. 
42. Si staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni. 
43. Si tot sufletul era cuprins de teama, caci multe minuni si semne se faceau in Ierusalim prin apostoli, si mare frica ii stapanea pe toti. 
44. Iar toti cei ce credeau erau laolalta si aveau toate de obste. 
45. Si isi vindeau bunurile si averile si le imparteau tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare. 
46. Si in fiecare zi, staruiau intr-un cuget in templu si, frangand painea in casa, luau impreuna hrana intru bucurie si intru curatia inimii. 
47. Laudand pe Dumnezeu si avand har la tot poporul. Iar Domnul adauga zilnic Bisericii pe cei ce se mantuiau. 

CAPITOLUL  3 
Petru vindeca un olog si propovaduieste multimii Evanghelia. 

1. Iar Petru si Ioan se suiau la templu pentru rugaciunea din ceasul al noualea. 
2. Si era un barbat olog din pantecele mamei sale, pe care-l aduceau si-l puneau in fiecare zi la poarta templului, zisa Poarta Frumoasa, ca sa ceara milostenie de la cei ce intrau in templu, 
3. Care, vazand ca Petru si Ioan vor sa intre in templu, le-a cerut milostenie. 
4. Iar Petru, cautand spre el, impreuna cu Ioan, a zis: Priveste noi; 
5. Iar el se uita la ei cu luare-aminte, asteptand sa primeasca ceva de la ei. 
6. Iar Petru a zis: Argint si aur nu am; dar ce am, aceea iti dau. In numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla! 
7. Si apucandu-l de mana dreapta, l-a ridicat si indata gleznele si talpile picioarelor lui s-au intarit. 
8. Si sarind, a stat in picioare si umbla, si a intrat cu ei in templu, umbland si sarind si laudand pe Dumnezeu. 
9. Si tot poporul l-a vazut umbland si laudand pe Dumnezeu. 
10. Si il cunosteau ca el era cel care sedea pentru milostenie, la Poarta Frumoasa a templului, si s-au umplut de uimire si de mirare pentru ceea ce i s-a intamplat. 
11. Si tinandu-se el de Petru si de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, in pridvorul numit al lui Solomon. 
12. Iar Petru, vazand aceasta, a raspuns catre popor: Barbati israeliti, de ce va mirati de acest lucru, sau de ce stati cu ochii atintiti la noi, ca si cum cu a noastra putere sau cucernicie l-am fi facut pe acesta sa umble? 
13. Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul parintilor nostri a slavit pe Fiul Sau Iisus, pe Care voi L-ati predat si L-ati tagaduit in fata lui Pilat, care gasise cu cale sa-L elibereze. 
14. Dar voi v-ati lepadat de Cel sfant si drept si ati cerut sa va daruiasca un barbat ucigas. 
15. Iar pe Incepatorul vietii L-ati omorat, pe Care insa Dumnezeu L-a inviat din morti si ai Carui martori suntem noi. 
16. Si prin credinta in numele Lui, pe acesta pe care il vedeti si il cunoasteti, l-a intarit numele lui Iisus si credinta cea intru El i-a dat lui intregirea aceasta a trupului, inaintea voastra, a tuturor. 
17. Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut rau ca si mai-marii vostri. 
18. Dar Dumnezeu a implinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, ca Hristosul Sau va patimi. 
19. Deci pocaiti-va si va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre, 
20. Ca sa vina de la fata Domnului vremuri de usurare si ca sa va trimita pe Cel mai dinainte vestit voua, pe Iisus Hristos, 
21. Pe Care trebuie sa-L primeasca Cerul pana la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfintilor Sai prooroci din veac. 
22. Moise a zis catre parinti: "Domnul Dumnezeu va ridica voua dintre fratii vostri Prooroc ca mine. Pe El sa-L ascultati in toate cate va va spune. 
23. Si tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor". 
24. Iar toti proorocii de la Samuel si cei cati le-au urmat au vorbit si au vestit zilele acestea. 
25. Voi sunteti fiii proorocilor si ai legamantului pe care l-a incheiat Dumnezeu cu parintii nostri, graind catre Avraam: "Si intru semintia ta se vor binecuvanta toate neamurile pamantului". 
26. Dumnezeu, inviind pe Fiul Sau, L-a trimis intai la voi, sa va binecuvanteze, ca fiecare sa se intoarca de la rautatile sale. 

CAPITOLUL  4 
Petru si Ioan inchisi si adusi sa dea socoteala in fata sinedriului. Rugaciunea credinciosilor. Viata de obste. 

1. Dar pe cand vorbeau ei catre popor, au venit peste ei preotii, capetenia garzii templului si saducheii, 
2. Maniindu-se ca ei invata poporul si vestesc intru Iisus invierea din morti. 
3. Si punand mana pe ei, i-au pus sub paza, pana a doua zi, caci acum era seara. 
4. Totusi multi din cei ce auzisera cuvantul au crezut si numarul barbatilor credinciosi s-a facut ca la cinci mii. 
5. Si a doua zi s-au adunat capeteniile lor si batranii si carturarii din Ierusalim, 
6. Si Anna arhiereul si Caiafa si Ioan si Alexandru si cati erau din neamul arhieresc, 
7. Si punandu-i in mijloc, ii intrebau: Cu ce putere sau in al cui nume ati facut voi aceasta? 
8. Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfant, le-a vorbit: Capetenii ale poporului si batrani ai lui Israel, 
9. Fiindca noi suntem astazi cercetati pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, 
10. Cunoscut sa va fie voua tuturor, si la tot poporul Israel, ca in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ati rastignit, dar pe Care Dumnezeu L-a inviat din morti, intru Acela sta acesta sanatos inaintea voastra! 
11. Acesta este piatra cea neluata in seama de catre voi, zidarii, care a ajuns in capul unghiului; 
12. Si intru nimeni altul nu este mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi. 
13. Si vazand ei indrazneala lui Petru si a lui Ioan si stiind ca sunt oameni fara carte si simpli, se mirau, si ii cunosteau ca fusesera impreuna cu Iisus; 
14. Si vazand pe omul cel tamaduit, stand cu ei, n-aveau nimic de zis impotriva, 
15. Dar poruncindu-le sa iasa afara din sinedriu, vorbeau intre ei, 
16. Zicand: ce vom face acestor oameni? Caci este invederat tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim ca prin ei s-a facut o minune cunoscuta si nu putem sa tagaduim. 
17. Dar ca aceasta sa nu se raspandeasca mai mult in popor, sa le poruncim cu amenintare sa nu mai vorbeasca, in numele acesta, nici unui om. 
18. Si chemandu-i, le-au poruncit ca nicidecum sa nu mai graiasca, nici sa mai invete in numele lui Iisus. 
19. Iar Petru si Ioan, raspunzand, au zis catre ei: Judecati daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam de voi mai mult decat de Dumnezeu. 
20. Caci noi nu putem sa nu vorbim cele ce am vazut si am auzit. 
21. Dar ei, amenintandu-i din nou, le-au dat drumul, negasind nici un chip cum sa-i pedepseasca, din cauza poporului, fiindca toti slaveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se facuse. 
22. Caci omul cu care se facuse aceasta minune a vindecarii avea mai mult ca patruzeci de ani. 
23. Fiind sloboziti, au venit la ai lor si le-au spus cate le-au vorbit lor arhiereii si batranii. 
24. Iar ei, auzind, intr-un cuget au ridicat glasul catre Dumnezeu si au zis: Stapane, Dumnezeule, Tu, Care ai facut cerul si pamantul si marea si toate cele ce sunt in ele, 
25. Care prin Duhul Sfant si prin gura parintelui nostru David, slujitorul Tau, ai zis: Pentru ce s-au intaratat neamurile si popoarele au cugetat cele desarte? 
26. Ridicatu-s-au regii pamantului si capeteniile s-au adunat laolalta impotriva Domnului si impotriva Unsului Lui, 
27. Caci asupra Sfantului Tau Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolalta, cu adevarat, in cetatea aceasta, si Irod si Pontius Pilat cu paganii si cu popoarele lui Israel, 
28. Ca sa faca toate cate mana Ta si sfatul Tau mai dinainte au randuit sa fie. 
29. Si acum, Doamne, cauta spre amenintarile lor si da robilor Tai sa graiasca cuvantul Tau cu toata indrazneala, 
30. Intinzand dreapta Ta spre vindecare si savarsind semne si minuni, prin numele Sfantului Tau Fiu Iisus. 
31. Si pe cand se rugau astfel, s-a cutremurat locul in care erau adunati, si s-au umplut toti de Duhul Sfant si graiau cu indrazneala cuvantul lui Dumnezeu. 
32. Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una si nici unul nu zicea ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le erau de obste. 
33. Si cu mare putere apostolii marturiseau despre invierea Domnului Iisus Hristos si mare har era peste ei toti. 
34. Si nimeni nu era intre ei lipsit, fiindca toti cati aveau tarini sau case le vindeau si aduceau pretul celor vandute, 
35. Si-l puneau la picioarele apostolilor. Si se impartea fiecaruia dupa cum avea cineva trebuinta. 
36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se talcuieste fiul mangaierii), un levit, nascut in Cipru, 
37. Avand tarina si vanzand-o, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor. 

CAPITOLUL  5 
Anania si Safira. Apostolii sunt inchisi, dar un inger le da drumul. Sfatul lui Gamaliel. 

1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, si-a vandut tarina. 
2. Si a dosit din pret, stiind si femeia lui, si aducand o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. 
3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca sa minti tu Duhului Sfant si sa dosesti din pretul tarinei? 
4. Oare, pastrand-o, nu-ti ramanea tie, si vanduta nu era in stapanirea ta? Pentru ce ai pus in inima ta lucrul acesta? N-ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu. 
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a cazut si a murit. Si frica mare i-a cuprins pe toti care au auzit. 
6. Si sculandu-se cei mai tineri, l-au infasurat si, scotandu-l afara, l-au ingropat. 
7. Dupa un rastimp, ca de trei ceasuri, a intrat si femeia lui, nestiind ce se intamplase. 
8. Iar Petru a zis catre ea: Spune-mi daca ati vandut tarina cu atat? Iar ea a zis: Da, cu atat. 
9. Iar Petru a zis catre ea: De ce v-ati invoit voi sa ispititi Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor scoate afara si pe tine. 
10. Si ea a cazut indata la picioarele lui Petru si a murit. Si intrand tinerii, au gasit-o moarta si, scotand-o afara, au ingropat-o langa barbatul ei. 
11. Si frica mare a cuprins toata Biserica si pe toti care au auzit acestea. 
12. Iar prin mainile apostolilor se faceau semne si minuni multe in popor, si erau toti, intr-un cuget, in pridvorul lui Solomon. 
13. Si nimeni dintre ceilalti nu cuteza sa se alipeasca de ei, dar poporul ii lauda. 
14. Si din ce in ce mai mult se adaugau cei ce credeau in Domnul, multime de barbati si de femei, 
15. Incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei. 
16. Si se aduna si multimea din cetatile dimprejurul Ierusalimului, aducand bolnavi si bantuiti de duhuri necurate, si toti se vindecau. 
17. Si sculandu-se arhiereul si toti cei impreuna cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizma. 
18. Si au pus mana pe apostoli si i-au bagat in temnita obsteasca. 
19. Iar un inger al Domnului, in timpul noptii, a deschis usile temnitei si, scotandu-i, le-a zis: 
20. Mergeti si, stand, graiti poporului in templu toate cuvintele vietii acesteia. 
21. Si, auzind, au intrat de dimineata in templu si invatau. Dar venind arhiereul si cei impreuna cu el, au adunat sinedriul si tot sfatul batranilor fiilor lui Israel si au trimis la temnita sa-i aduca pe apostoli. 
22. Dar, ducandu-se, slugile nu i-au gasit in temnita si, intorcandu-se, au vestit, 
23. Zicand: Temnita am gasit-o incuiata in toata siguranta si pe paznici stand la usi, dar cand am descuiat, inauntru n-am gasit pe nimeni. 
24. Cand au auzit aceste cuvinte, capetenia pazei templului si arhiereii erau nedumeriti cu privire la ei, ce-ar putea sa fie aceasta. 
25. Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iata, barbatii pe care i-ati pus in temnita sunt in templu, stand si invatand poporul. 
26. Atunci, ducandu-se, capetenia pazei templului impreuna cu slujitorii i-au adus dar nu cu sila, ca se temeau de popor sa nu-i omoare cu pietre. 
27. Si, aducandu-i, i-au pus in fata sinedriului. Iar arhiereul i-a intrebat, 
28. Zicand: Au nu v-am poruncit voua cu porunca sa nu mai invatati in numele acesta? Si iata ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si voiti sa aduceti asupra noastra sangele Acestui Om! 
29. Iar Petru si apostolii, raspunzand, au zis: Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni. 
30. Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Iisus, pe Care voi L-ati omorat, spanzurandu-L pe lemn. 
31. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a inaltat Stapanitor si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. 
32. Si suntem martori ai acestor cuvinte noi si Duhul Sfant, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Il asculta. 
33. Iar ei, auzind, se maniau foarte si se sfatuiau sa-i omoare. 
34. Si ridicandu-se in sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, invatator de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit sa-i scoata pe oameni afara putin, 
35. Si a zis catre ei: Barbati israeliti, luati aminte la voi, ce aveti sa faceti cu acesti oameni. 
36. Ca inainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicand ca el este cineva, caruia i s-au alaturat un numar de barbati ca la patru sute, care a fost ucis si toti cati l-au ascultat au fost risipiti si nimiciti. 
37. Dupa aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, in vremea numaratorii, si a atras popor mult dupa el; si acela a pierit si toti cati au ascultat de el au fost imprastiati. 
38. Si acum zic voua: Feriti-va de oamenii acestia si lasati-i, caci daca aceasta hotarare sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; 
39. Iar daca este de la Dumnezeu, nu veti putea sa-i nimiciti, ca nu cumva sa va aflati si luptatori impotriva lui Dumnezeu. 
40. Si l-au ascultat pe el; si chemand pe apostoli si batandu-i, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca in numele lui Iisus, si le-au dat drumul. 
41. Iar ei au plecat din fata sinedriului, bucurandu-se ca s-au invrednicit, pentru numele Lui, sa sufere ocara. 
42. Si toata ziua, in templu si prin case, nu incetau sa invete si sa binevesteasca pe Hristos Iisus. 

CAPITOLUL  6 
Alegerea si hirotonirea celor sapte diaconi. Obstea sporeste. 

1. In zilele acelea, inmultindu-se ucenicii, elenistii (iudei) murmurau impotriva evreilor, pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi. 
2. Si chemand cei doisprezece multimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lasand de-o parte cuvantul lui Dumnezeu, sa slujim la mese. 
3. Drept aceea, fratilor, cautati sapte barbati dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care noi sa-i randuim la aceasta slujba. 
4. Iar noi vom starui in rugaciune si in slujirea cuvantului. 
5. Si a placut cuvantul inaintea intregii multimi, si au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duh Sfant, si pe Filip, si pe Prohor, si pe Nicanor, si pe Timon, si pe Parmena, si pe Nicolae, prozelit din Antiohia, 
6. Pe care i-au pus inaintea apostolilor, si ei, rugandu-se si-au pus mainile peste ei. 
7. Si cuvantul lui Dumnezeu crestea, si se inmultea foarte numarul ucenicilor in Ierusalim, inca si multime de preoti se supuneau credintei. 
8. Iar Stefan, plin de har si de putere, facea minuni si semne mari in popor. 
9. Si s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor si a cirenenilor si a alexandrinilor si a celor din Cilicia si din Asia, sfadindu-se cu Stefan. 
10. Si nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a Duhului cu care el vorbea. 
11. Atunci au pus pe niste barbati sa zica: L-am auzit spunand cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu. 
12. Si au intaratat poporul si pe batrani si pe carturari si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu. 
13. Si au pus martori mincinosi, care ziceau: Acest om nu inceteaza a vorbi cuvinte de hula impotriva acestui loc sfant si a Legii. 
14. Ca l-au auzit zicand ca Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta si va schimba datinile pe care ni le-a lasat noua Moise. 
15. Si atintindu-si ochii asupra lui, toti cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger. 

CAPITOLUL  7 
Cuvantarea si martiriul lui Stefan. 

1. Si a zis arhiereul: Adevarate sunt acestea? 
2. Iar el a zis: Barbati frati si parinti, ascultati! Dumnezeul slavei S-a aratat parintelui nostru Avraam, cand era in Mesopotamia, mai inainte de a locui in Haran, 
3. Si a zis catre el: Iesi din pamantul tau si din rudenia ta si vino in pamantul pe care ti-l voi arata. 
4. Atunci, iesind din pamantul caldeilor, a locuit in Haran. Iar de acolo, dupa moartea tatalui sau, l-a stramutat in aceasta tara, in care locuiti voi acum, 
5. Si nu i-a dat mostenire in ea nici o palma de pamant, ci i-a fagaduit ca i-o va da lui spre stapanire si urmasilor lui dupa el, neavand el copil. 
6. Si Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmasii lui vor fi straini in pamant strain, si acolo ii vor robi si-i vor asupri patru sute de ani. 
7. Si pe poporul la care vor fi robi, Eu il voi judeca - a zis Dumnezeu - iar dupa acestea vor iesi si-Mi vor sluji Mie in locul acesta". 
8. Si i-a dat legamantul taierii imprejur; si asa a nascut pe Isaac si l-a taiat imprejur a opta zi; si Isaac a nascut pe Iacov si Iacov pe cei doisprezece patriarhi. 
9. Si patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vandut in Egipt; dar Dumnezeu era cu el, 
10. Si l-a scos din toate necazurile lui si i-a dat har si intelepciune inaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt si peste toata casa lui. 
11. Si a venit foamete peste tot Egiptul si peste Canaan, si stramtorare mare, si parintii nostri nu mai gaseau hrana. 
12. Si Iacov, auzind ca este grau in Egipt, a trimis pe parintii nostri intaia oara. 
13. Iar a doua oara Iosif s-a facut cunoscut fratilor sai si Faraon a aflat neamul lui Iosif. 
14. Si Iosif, trimitand, a chemat pe Iacov, tatal sau, si toata rudenia sa, cu saptezeci si cinci de suflete. 
15. Si Iacov s-a coborat in Egipt; si a murit si el si parintii nostri; 
16. Si au fost stramutati la Sichem si au fost pusi in mormantul pe care Avraam l-a cumparat cu pret de argint, de la fiii lui Emor, in Sichem; 
17. Dar cum se apropia vremea fagaduintei pentru care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut poporul si s-a inmultit in Egipt, 
18. Pana cand s-a ridicat peste Egipt alt rege, care nu stia de Iosif. 
19. Acesta, purtandu-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe parintii nostri sa-si lepede pruncii lor, ca sa nu mai traiasca. 
20. In vremea aceea s-a nascut Moise si era placut lui Dumnezeu. Si trei luni a fost hranit in casa tatalui sau. 
21. Si fiind lepadat, l-a luat fiica lui Faraon si l-a crescut ca pe un fiu al ei. 
22. Si a fost invatat Moise in toata intelepciunea egiptenilor si era puternic in cuvintele si in faptele lui. 
23. Iar cand a implinit patruzeci de ani, si-a pus in gand sa cerceteze pe fratii sai, fiii lui Israel. 
24. Si vazand pe unul dintre ei ca sufera strambatate, l-a aparat si, omorand pe egiptean, a razbunat pe cel asuprit. 
25. Si el credea ca fratii sai vor pricepe ca Dumnezeu, prin mana lui, le daruieste izbavire, dar ei n-au inteles. 
26. Si a doua zi s-a aratat unora care se bateau si i-a indemnat la pace, zicand: Barbatilor, sunteti frati. De ce va faceti rau unul altuia? 
27. Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a imbrancit, zicand: Cine te-a pus pe tine domn si judecator peste noi? 
28. Nu cumva vrei sa ma omori, cum ai omorat ieri pe egiptean? 
29. La acest cuvant, Moise a fugit si a trait ca strain in tara Madian, unde a nascut doi fii. 
30. Si dupa ce s-au implinit patruzeci de ani, ingerul Domnului i s-a aratat in pustiul Muntelui Sinai, in flacara focului unui rug. 
31. Iar Moise, vazand, s-a minunat de vedenie, dar cand s-a apropiat ca sa ia seama mai bine, a fost glasul Domnului catre el: 
32. "Eu sunt Dumnezeul parintilor tai, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". Si Moise, tremurand, nu indraznea sa priveasca; 
33. Iar Domnul i-a zis: "Dezleaga incaltamintea picioarelor tale, caci locul pe care stai este pamant sfant. 
34. Privind, am vazut asuprirea poporului Meu in Egipt si suspinul lor l-am auzit si M-am pogorat ca sa-i scot. Si acum vino, sa te trimit in Egipt". 
35. Pe Moise acesta de care s-au lepadat, zicand: Cine te-a pus pe tine domn si judecator?, pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn si rascumparator, prin mana ingerului care i se aratase lui in rug. 
36. Acesta i-a scos afara, facand minuni si semne in tara Egiptului si in Marea Rosie si in pustie, timp de patruzeci de ani. 
37. Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel: "Prooroc ca mine va va ridica Dumnezeu din fratii vostri; pe EL sa-L ascultati". 
38. Acesta este cel ce a fost la adunarea in pustie, cu ingerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai si cu parintii nostri, primind cuvinte de viata ca sa ni le dea noua. 
39. De acesta n-au voit sa asculte parintii nostri, ci l-au lepadat si inimile lor s-au intors catre Egipt, 
40. Zicand lui Aaron: "Fa-ne dumnezei care sa mearga inaintea noastra; caci acestui Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce i s-a intamplat". 
41. Si au facut, in zilele acelea, un vitel si au adus idolului jertfa si se veseleau de lucrurile mainilor lor. 
42. Si S-a intors Dumnezeu si i-a dat pe ei sa slujeasca ostirii cerului, precum este scris in cartea proorocilor: "Adus-ati voi Mie, casa a lui Israel, timp de patruzeci de ani, in pustie, junghieri si jertfe? 
43. Si ati purtat cortul lui Moloh si steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-ati facut, ca sa va inchinati la ele! De aceea va voi stramuta dincolo de Babilon". 
44. Parintii nostri aveau in pustie cortul marturiei, precum oranduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca sa-l faca dupa chipul pe care il vazuse; 
45. Si pe acesta primindu-l, parintii nostri l-au adus cu Iosua in tara stapanita de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din fata parintilor nostri, pana in zilele lui David, 
46. Care a aflat har inaintea lui Dumnezeu si a cerut sa gaseasca un locas pentru Dumnezeul lui Iacov. 
47. Iar Solomon I-a zidit Lui casa, 
48. Dar Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini, precum zice proorocul: 
49. "Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. Ce casa Imi veti zidi Mie? - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele? 
50. Nu mana Mea a facut toate acestea?" 
51. Voi cei tari in cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfant, precum Si parintii vostri, asa si voi! 
52. Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit parintii vostri? Si au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Carui vanzatori si ucigasi v-ati facut voi acum, 
53. Voi, care ati primit Legea intru randuieli de ingeri si n-ati pazit-o! 
54. Iar ei, auzind acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui. 
55. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. 
56. Si a zis: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu! 
57. Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui. 
58. Si scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul. 
59. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zicea: Doamne, Iisuse, primeste duhul meu! 
60. Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicand acestea, a murit. 

CAPITOLUL  8 
Saul prigoneste Biserica. 

1. Si Saul s-a facut partas la uciderea lui. Si s-a facut in ziua aceea prigoana mare impotriva Bisericii din Ierusalim. Si toti, afara de apostoli, s-au imprastiat prin tinuturile Iudeii si ale Samariei. 
2. Iar barbati cucernici au ingropat pe Stefan si au facut plangere mare pentru el. 
3. Si Saul pustiia Biserica, intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii preda la temnita. 
4. Iar cei ce se imprastiasera strabateau tara, binevestind cuvantul. 
5. Iar Filip, coborandu-se intr-o cetate a Samariei, le propovaduia pe Hristos. 
6. Si multimile luau aminte intr-un cuget la cele spuse de catre Filip, ascultandu-l si vazand semnele pe care le savarsea. 
7. Caci din multi care aveau duhuri necurate, strigand cu glas mare, ele ieseau si multi slabanogi si schiopi s-au vindecat. 
8. Si s-a facut mare bucurie in cetatea aceea. 
9. Dar era mai dinainte in cetate un barbat, anume Simon, vrajind si uimind neamul Samariei, zicand ca el este cineva mare, 
10. La care luau aminte toti, de la mic pana la mare, zicand: Acesta este puterea lui Dumnezeu, numita cea mare. 
11. Si luau aminte la el, fiindca de multa vreme, cu vrajile lui, ii uimise. 
12. Iar cand au crezut lui Filip, care le propovaduia despre imparatia lui Dumnezeu si despre numele lui Iisus Hristos, barbati si femei se botezau. 
13. Iar Simon a crezut si el si, botezandu-se, era mereu cu Filip. Si vazand semnele si minunile mari ce se faceau, era uimit. 
14. Iar apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, 
15. Care, coborand, s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant. 
16. Caci nu Se pogorase inca peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati in numele Domnului Iisus. 
17. Atunci isi puneau mainile peste ei, si ei luau Duhul Sfant. 
18. Si Simon vazand ca prin punerea mainilor apostolilor se da Duhul Sfant, le-a adus bani, 
19. Zicand: Dati-mi si mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mainile sa primeasca Duhul Sfant. 
20. Iar Petru a zis catre el: Banii tai sa fie cu tine spre pierzare! Caci ai socotit ca darul lui Dumnezeu se agoniseste cu bani. 
21. Tu n-ai parte, nici mostenire, la chemarea aceasta, pentru ca inima ta nu este dreapta inaintea lui Dumnezeu. 
22. Pocaieste-te deci de aceasta rautate a ta si te roaga lui Dumnezeu, doara ti se va ierta cugetul inimii tale, 
23. Caci intru amaraciunea fierii si intru legatura nedreptatii te vad ca esti. 
24. Si raspunzand, Simon a zis: Rugati-va voi la Domnul, pentru mine, ca sa nu vina asupra mea nimic din cele ce ati zis. 
25. Iar ei, marturisind si graind cuvantul Domnului, s-au intors la Ierusalim si in multe sate ale samarinenilor binevesteau. 
26. Si un inger al Domnului a grait catre Filip, zicand: Ridica-te si mergi spre miazazi, pe calea care coboara de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. 
27. Ridicandu-se, a mers. Si iata un barbat din Etiopia, famen, mare dregator al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toata vistieria ei si care venise la Ierusalim ca sa se inchine, 
28. Se intorcea acasa; si sezand in carul sau, citea pe proorocul Isaia. 
29. Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te si te alipeste de carul acesta. 
30. Si alergand Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, si i-a zis: Intelegi, oare, ce citesti? 
31. Iar el a zis: Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva? Si a rugat pe Filip sa se urce si sa sada cu el. 
32. Iar locul din Scriptura pe care-l citea era acesta: "Ca un miel care se aduce spre junghiere si ca o oaie fara de glas inaintea celui ce-o tunde, asa nu si-a deschis gura sa. 
33. Intru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat si neamul Lui cine-l va spune? Ca se ridica de pe pamant viata Lui". 
34. Iar famenul, raspunzand, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva? 
35. Iar Filip, deschizand gura sa si incepand de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. 
36. Si, pe cand mergeau pe cale, au ajuns la o apa; iar famenul a zis: Iata apa. Ce ma impiedica sa fiu botezat? 
37. Filip a zis: Daca crezi din toata inima, este cu putinta. Si el, raspunzand, a zis: Cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. 
38. Si a poruncit sa stea carul; si s-au coborat amandoi in apa, si Filip si famenul, si l-a botezat. 
39. Iar cand au iesit din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut. Si el s-a dus in calea sa, bucurandu-se. 
40. Iar Filip s-a aflat in Azot si, mergand, binevestea prin toate cetatile, pana ce a sosit in Cezareea. 

CAPITOLUL  9 
Chemarea lui Saul. 

1. Iar Saul, sufland inca amenintare si ucidere impotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu, 
2. Si a cerut de la el scrisori catre sinagogile din Damasc ca, daca va afla acolo pe vreunii, atat barbati, cat si femei, ca merg pe calea aceasta, sa-i aduca legati la Ierusalim. 
3. Dar pe cand calatorea el si se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a invaluit deodata. 
4. Si, cazand la pamant, a auzit un glas, zicandu-i: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? 
5. Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti. Greu iti este sa izbesti cu piciorul in tepusa. 
6. Si el, tremurand si inspaimantat fiind, a zis: Doamne, ce voiesti sa fac? Iar Domnul i-a zis: Ridica-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci. 
7. Iar barbatii, care erau cu el pe cale, stateau inmarmuriti, auzind glasul, dar nevazand pe nimeni. 
8. Si s-a ridicat Saul de la pamant, dar, desi avea ochii deschisi, nu vedea nimic. Si luandu-l de mana, l-au dus in Damasc. 
9. Si trei zile a fost fara vedere; si n-a mancat, nici n-a baut. 
10. Si era in Damasc un ucenic, anume Anania, si Domnul i-a zis in vedenie: Anania! Iar el a zis: Iata-ma, Doamne; 
11. Si Domnul a zis catre el: Sculandu-te, mergi pe ulita care se cheama Ulita Dreapta si cauta in casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; ca, iata, se roaga. 
12. Si a vazut in vedenie pe un barbat, anume Anania, intrand la el si punandu-si mainile peste el, ca sa vada iarasi. 
13. Si a raspuns Anania: Doamne, despre barbatul acesta am auzit de la multi cate rele a facut sfintilor Tai in Ierusalim. 
14. Si aici are putere de la arhierei sa lege pe toti care cheama numele Tau. 
15. Si a zis Domnul catre el: Mergi, fiindca acesta Imi este vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel; 
16. Caci Eu ii voi arata cate trebuie sa patimeasca el pentru numele Meu. 
17. Si a mers Anania si a intrat in casa si, punandu-si mainile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ti S-a aratat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sa vezi iarasi si sa te umpli de Duh Sfant. 
18. Si indata au cazut de pe ochii lui ca niste solzi; si a vazut iarasi si, sculandu-se, a fost botezat. 
19. Si luand mancare, s-a intarit. Si a stat cu ucenicii din Damasc cateva zile. 
20. Apoi propovaduia in sinagogi pe Iisus, ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu. 
21. Si se mirau toti care il auzeau si ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea in Ierusalim pe cei ce cheama acest nume si a venit aici pentru aceea ca sa-i duca pe ei legati la arhierei? 
22. Si Saul se intarea mai mult si tulbura pe iudeii care locuiau in Damasc, dovedind ca Acesta este Hristos. 
23. Si dupa ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfatuit sa-l omoare. 
24. Si s-a facut cunoscut lui Saul viclesugul lor. Si ei pazeau portile si ziua si noaptea, ca sa-l ucida. 
25. Si luandu-l ucenicii lui noaptea, l-au coborat peste zid, lasandu-l jos intr-un cos. 
26. Si venind la Ierusalim, Saul incerca sa se alipeasca de ucenici; si toti se temeau de el, necrezand ca este ucenic. 
27. Iar Barnaba, luandu-l pe el, l-a dus la apostoli si le-a istorisit cum a vazut pe cale pe Domnul si ca El i-a vorbit lui si cum a propovaduit la Damasc, cu indrazneala in numele lui Iisus. 
28. Si era cu ei intrand si iesind in Ierusalim si propovaduia cu indrazneala in numele Domnului. 
29. Si vorbea si se sfadea cu elenistii, iar ei cautau sa-l ucida. 
30. Dar fratii, afland aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea si de acolo l-au trimis la Tars. 
31. Deci Biserica, in toata Iudeea si Galileea si Samaria, avea pace, zidindu-se si umbland in frica de Domnul, si sporea prin mangaierea Duhului Sfant. 
32. Si trecand Petru pe la toti, a coborat si la sfintii care locuiau in Lida. 
33. Si acolo a gasit pe un om, anume Enea, care de opt ani zacea in pat, fiindca era paralitic. 
34. Si Petru i-a zis: Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul. Si indata s-a ridicat. 
35. Si l-au vazut toti cei ce locuiau in Lida si in Saron, care s-au si intors la Domnul. 
36. Iar in Iope era o ucenita, cu numele Tavita, care, talcuindu-se, se zice Caprioara. Aceasta era plina de fapte bune si de milosteniile pe care le facea. 
37. Si in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit. Si, scaldand-o, au pus-o in camera de sus. 
38. Si fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind ca Petru este in Lida, au trimis pe doi barbati la el, rugandu-l: Nu pregeta sa vii pana la noi. 
39. Si Petru, sculandu-se, a venit cu ei. Cand a sosit, l-au dus in camera de sus si l-au inconjurat toate vaduvele, plangand si aratand camasile si hainele cate le facea Caprioara, pe cand era cu ele. 
40. Si Petru, scotand afara pe toti, a ingenunchiat si s-a rugat si, intorcandu-se catre trup, a zis: Tavita scoala-te! Iar ea si-a deschis ochii si, vazand pe Petru, a sezut. 
41. Si dandu-i mana, Petru a ridicat-o si, chemand pe sfinti si pe vaduve, le-a dat-o vie. 
42. Si s-a facut cunoscuta aceasta in intreaga Iope si multi au crezut in Domnul. 
43. Si el a ramas in Iope multe zile, la un oarecare Simon, tabacar. 

CAPITOLUL  10 
Corneliu vine la credinta. 

1. Iar in Cezareea era un barbat cu numele Corneliu, sutas, din cohorta ce se chema Italica, 
2. Cucernic si temator de Dumnezeu, cu toata casa lui si care facea multe milostenii poporului si se ruga lui Dumnezeu totdeauna. 
3. Si a vazut in vedenie, lamurit, cam pe la ceasul al noualea din zi, un inger al lui Dumnezeu, intrand la el si zicandu-i: Corneliu! 
4. Iar Corneliu, cautand spre el si infricosandu-se, a zis: Ce este, Doamne? Si ingerul i-a zis: Rugaciunile tale si milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, inaintea lui Dumnezeu. 
5. Si acum, trimite barbati la Iope si cheama sa vina un oarecare Simon, care se numeste si Petru. 
6. El este gazduit la un om oarecare Simon, tabacar, a carui casa este langa mare. Acesta iti va spune ce sa faci. 
7. Si dupa ce s-a dus ingerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat doua din slugile sale de casa si pe un ostas cucernic din cei ce ii erau mai apropiati. 
8. Si dupa ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope. 
9. Iar a doua zi, pe cand ei mergeau pe drum si se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperis, sa se roage pe la ceasul al saselea. 
10. Si i s-a facut foame si voia sa manance, dar, pe cand ei ii pregateau sa manance, a cazut in extaz. 
11. Si a vazut cerul deschis si coborandu-se ceva ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se pe pamant. 
12. In ea erau toate dobitoacele cu patru picioare si taratoarele pamantului si pasarile cerului. 
13. Si glas a fost catre el: Sculandu-te, Petre, junghie si mananca. 
14. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, caci niciodata n-am mancat nimic spurcat si necurat. 
15. Si iarasi, a doua oara, a fost glas catre el: Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate. 
16. Si aceasta s-a facut de trei ori si indata acel ceva s-a ridicat la cer. 
17. Pe cand Petru nu se dumirea intru sine ce ar putea sa fie vedenia pe care o vazuse, iata barbatii cei trimisi de Corneliu, intreband de casa lui Simon, s-au oprit la poarta, 
18. Si, strigand, intrebau daca Simon, numit Petru, este gazduit acolo. 
19. Si tot gandindu-se Petru la vedenie, Duhul i-a zis: Iata, trei barbati te cauta; 
20. Ci sculandu-te, coboara-te si mergi impreuna cu ei, de nimic indoindu-te, fiindca Eu i-am trimis. 
21. Si Petru, coborandu-se la barbatii trimisi la el de Corneliu, le-a zis: Iata, eu sunt acela pe care il cautati. Care este pricina pentru care ati venit? 
22. Iar ei au zis: Corneliu sutasul, om drept si temator de Dumnezeu si marturisit de tot neamul iudeilor, a fost instiintat de catre un sfant inger sa trimita sa te cheme acasa la el, ca sa auda cuvinte de la tine. 
23. Deci, chemandu-i inauntru, i-a gazduit. Iar a doua zi, sculandu-se, a plecat impreuna cu ei; iar cativa din fratii cei din Iope l-au insotit. 
24. Si in ziua urmatoare au intrat in Cezareea. Iar Corneliu ii astepta si chemase acasa la el rudeniile sale si prietenii cei mai de aproape. 
25. Si cand a fost sa intre Petru, Corneliu, intampinandu-l, i s-a inchinat, cazand la picioarele lui. 
26. Iar Petru l-a ridicat, zicandu-i: Scoala-te. Si eu sunt om. 
27. Si, vorbind cu el, a intrat si a gasit pe multi adunati. 
28. Si a zis catre ei: Voi stiti ca nu se cuvine unui barbat iudeu sa se uneasca sau sa se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat. 
29. De aceea, chemat fiind sa vin, am venit fara impotrivire. Deci va intreb: Pentru care cuvant ati trimis dupa mine? 
30. Corneliu a zis: Acum patru zile eram postind pana la ceasul acesta si ma rugam in casa mea, in ceasul al noualea, si iata un barbat in haina stralucitoare a stat in fata mea. 
31. Si el a zis: Corneliu, a fost ascultata rugaciunea ta si milosteniile tale au fost pomenite inaintea lui Dumnezeu. 
32. Trimite, deci, la Iope si cheama pe Simon, cel ce se numeste Petru; el este gazduit in casa lui Simon, tabacarul, langa mare. 
33. Deci indata am trimis la tine; si tu ai facut bine ca ai venit. Si acum noi toti suntem de fata inaintea lui Dumnezeu, ca sa ascultam toate cele poruncite tie de Domnul. 
34. Iar Petru, deschizandu-si gura, a zis: Cu adevarat inteleg ca Dumnezeu nu este partinitor. 
35. Ci, in orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El. 
36. Si El a trimis fiilor lui Israel cuvantul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate. 
37. Voi stiti cuvantul care a fost in toata Iudeea, incepand din Galileea, dupa botezul pe care l-a propovaduit Ioan. 
38. (Adica despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfant si cu putere pe Acesta care a umblat facand bine si vindecand pe toti cei asupriti de diavolul, pentru ca Dumnezeu era cu El. 
39. Si noi suntem martori pentru toate cele ce a facut El in tara iudeilor si in Ierusalim; pe Acesta L-au omorat, spanzurandu-L pe lemn. 
40. Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi si I-a dat sa Se arate, 
41. Nu la tot poporul, ci noua martorilor, dinainte randuiti de Dumnezeu, care am mancat si am baut cu El, dupa invierea Lui din morti. 
42. Si ne-a poruncit sa propovaduim poporului si sa marturisim ca El este Cel randuit de Dumnezeu sa fie judecator al celor vii si al celor morti. 
43. Despre Acesta marturisesc toti proorocii, ca tot cel ce crede in El va primi iertarea pacatelor, prin numele Lui. 
44. Inca pe cand Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfant a cazut peste toti cei care ascultau cuvantul. 
45. Iar credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti pentru ca darul Duhului Sfant s-a revarsat si peste neamuri. 
46. Caci ii auzeau pe ei vorbind in limbi si slavind pe Dumnezeu. Atunci a raspuns Petru: 
47. Poate, oare, cineva sa opreasca apa, ca sa nu fie botezati acestia care au primit Duhul Sfant ca si noi? 
48. Si a poruncit ca acestia sa fie botezati in numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru sa ramana la ei cateva zile. 

CAPITOLUL  11 
Primirea paganilor la Hristos. 

1. Apostolii si fratii, care erau prin Iudeea, au auzit ca si paganii au primit cuvantul lui Dumnezeu. 
2. Si cand Petru s-a suit in Ierusalim, credinciosii taiati imprejur se impotriveau, 
3. Zicandu-i: Ai intrat la oameni netaiati imprejur si ai mancat cu ei. 
4. Si incepand, Petru le-a infatisat pe rand, zicand: 
5. Eu eram in cetatea Iope si ma rugam; si am vazut, in extaz, o vedenie: ceva coborandu-se ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se in jos din cer, si a venit pana la mine. 
6. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am vazut dobitoacele cele cu patru picioare ale pamantului si fiarele si taratoarele si pasarile cerului. 
7. Si am auzit un glas, care-mi zicea: Sculandu-te, Petre, junghie si mananca. 
8. Si am zis: Nicidecum, Doamne, caci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodata in gura mea. 
9. Si glasul mi-a grait a doua oara din cer: Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate. 
10. Si aceasta s-a facut de trei ori si au fost luate iarasi toate in cer. 
11. Si iata, indata, trei barbati, trimisi de la Cezareea catre mine, s-au oprit la casa in care eram. 
12. Iar Duhul mi-a zis sa merg cu ei, de nimic indoindu-ma. Si au mers cu mine si acesti sase frati si am intrat in casa barbatului; 
13. Si el ne-a povestit cum a vazut ingerul stand in casa lui si zicand: Trimite la Iope si cheama pe Simon, cel numit si Petru. 
14. Care va grai catre tine cuvinte, prin care te vei mantui tu si toata casa ta. 
15. Si cand am inceput eu sa vorbesc, Duhul Sfant a cazut peste ei, ca si peste noi la inceput. 
16. Si mi-am adus aminte de cuvantul Domnului, cand zicea: Ioan a botezat cu apa; voi insa va veti boteza cu Duh Sfant. 
17. Deci, daca Dumnezeu a dat lor acelasi dar ca si noua, acelora care au crezut in Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca sa-L pot opri pe Dumnezeu? 
18. Auzind acestea, au tacut si au slavit pe Dumnezeu, zicand: Asadar si paganilor le-a dat Dumnezeu pocainta spre viata; 
19. Deci cei ce se risipisera din cauza tulburarii facute pentru Stefan, au trecut pana in Fenicia si in Cipru, si in Antiohia, nimanui graind cuvantul, decat numai iudeilor. 
20. Si erau unii dintre ei, barbati ciprieni si cireneni care, venind in Antiohia, vorbeau si catre elini, binevestind pe Domnul Iisus. 
21. Si mana Domnului era cu ei si era mare numarul celor care au crezut si s-au intors la Domnul. 
22. Si vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, si au trimis pe Barnaba pana la Antiohia. 
23. Acesta, sosind si vazand harul lui Dumnezeu, s-a bucurat si indemna pe toti sa ramana in Domnul, cu inima statornica. 
24. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si s-a adaugat Domnului multime multa. 
25. Si a plecat Barnaba la Tars, ca sa caute pe Saul 
26. Si aflandu-l, l-a adus la Antiohia. Si au stat acolo un an intreg, adunandu-se in biserica si invatand mult popor. Si in Antiohia, intaia oara, ucenicii s-au numit crestini. 
27. In acele zile s-au coborat, de la Ierusalim in Antiohia, prooroci. 
28. Si sculandu-se unul dintre ei, cu numele Agav, a aratat prin Duhul, ca va fi in toata lumea foamete mare, care a si fost in zilele lui Claudiu. 
29. Iar ucenicii au hotarat ca fiecare dintre ei, dupa putere, sa trimita spre ajutorare fratilor care locuiau in Iudeea; 
30. Ceea ce au si facut, trimitand preotilor prin mana lui Barnaba si a lui Saul. 

CAPITOLUL  12 
Uciderea lui Iacov cel Mare. Petru este scos din inchisoare de un inger. Moartea lui Irod Agripa. 

1. Si in vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda. 
2. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 
3. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor) 
4. Pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti. 
5. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica. 
6. Dar cand Irod era sa-l scoata afara, in noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu doua lanturi, iar inaintea usii paznicii pazeau temnita. 
7. Si iata un inger al Domnului a venit deodata, iar in camera a stralucit lumina. Si lovind pe Petru in coasta, ingerul l-a desteptat, zicand: Scoala-te degraba! Si lanturile i-au cazut de la maini. 
8. Si a zis ingerul catre el: Incinge-te si incalta-te cu sandalele. Si el a facut asa. Si i-a zis lui: Pune haina pe tine si vino dupa mine. 
9. Si, iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca ceea ce s-a facut prin inger este adevarat, ci i se parea ca vede vedenie. 
10. Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce in cetate, si poarta s-a deschis singura. Si iesind, au trecut o ulita si indata ingerul s-a departat de la el. 
11. Si Petru, venindu-si in sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toate cate astepta poporul iudeilor. 
12. Si chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunati multi si se rugau. 
13. Si batand Petru la usa de la poarta, o slujnica cu numele Rodi, s-a dus sa asculte. 
14. Si recunoscand glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis usa, ci, alergand inauntru, a spus ca Petru sta inaintea portii. 
15. Iar ei au zis catre ea: Ai innebunit. Dar ea staruia ca este asa. Iar ei ziceau: Este ingerul lui. 
16. Dar Petru batea mereu in poarta. Si deschizandu-i, l-au vazut si au ramas uimiti. 
17. Si facandu-le semn cu mana sa taca, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temnita. Si a zis: Vestiti acestea lui Iacov si fratilor. Si iesind, s-a dus in alt loc. 
18. Si facandu-se ziua, mare a fost tulburarea intre ostasi: Ce s-a facut, oare, cu Petru? 
19. Iar Irod cerandu-l si negasindu-l, dupa ce au fost cercetati paznicii, a poruncit sa fie ucisi. Si el, coborand din Iudeea la Cezareea, a ramas acolo. 
20. Si Irod era manios pe locuitorii din Tir si din Sidon. Dar ei, intelegandu-se intre ei, au venit la el si castigand pe Vlast, care era camarasul regelui, cereau pace, pentru ca tara lor se hranea din cea a regelui. 
21. Si intr-o zi randuita, Irod, imbracandu-se in vesminte regesti si sezand la tribuna, vorbea catre ei; 
22. Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc! 
23. Si indata ingerul Domnului l-a lovit, pentru ca nu a dat slava lui Dumnezeu. Si mancandu-l viermii, a murit. 
24. Iar cuvantul lui Dumnezeu crestea si se inmultea. 
25. Iar Barnaba si Saul, dupa ce au indeplinit slujba lor, s-au intors de la Ierusalim la Antiohia, luand cu ei pe Ioan, cel numit Marcu. 

CAPITOLUL  13 
Pavel si Barnaba, in cea dintai calatorie misionara, ajung in Cipru si in Antiohia Pisidiei. 

1. Si erau in Biserica din Antiohia prooroci si invatatori: Barnaba si Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut impreuna cu Irod tetrarhul, si Saul. 
2. Si pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: Osebiti-mi pe Barnaba si pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. 
3. Atunci, postind si rugandu-se, si-au pus mainile peste ei si i-au lasat sa plece. 
4. Deci, ei, manati de Duhul Sfant, au coborat la Seleucia si de acolo au plecat cu corabia la Cipru. 
5. Si ajungand in Salamina, au vestit cuvantul lui Dumnezeu in sinagogile iudeilor. Si aveau si pe Ioan slujitor. 
6. Si strabatand toata insula pana la Pafos, au gasit pe un oarecare barbat iudeu, vrajitor, prooroc mincinos, al carui nume era Bariisus, 
7. Care era in preajma proconsulului Sergius Paulus, barbat intelept. Acesta chemand la sine pe Barnaba si pe Saul, dorea sa auda cuvantul lui Dumnezeu, 
8. Dar le statea impotriva Elimas vrajitorul - caci asa se talcuieste numele lui - cautand sa intoarca pe proconsul de la credinta. 
9. Iar Saul - care se numeste si Pavel - plin fiind de Duh Sfant, a privit tinta la el, 
10. Si a zis: O, tu cel plin de toata viclenia si de toata inselaciunea, fiule al diavolului, vrajmasule a toata dreptatea, nu vei inceta de a stramba caile Domnului cele drepte? 
11. Si acum, iata mana Domnului este asupra ta si vei fi orb, nevazand soarele pana la o vreme. Si indata a cazut peste el pacla si intuneric si, dibuind imprejur, cauta cine sa-l duca de mana. 
12. Atunci proconsulul, vazand ce s-a facut, a crezut, mirandu-se foarte de invatatura Domnului. 
13. Si plecand cu corabia de la Pafos, Pavel si cei impreuna cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despartindu-se de ei, s-a intors la Ierusalim. 
14. Iar ei, trecand de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei si, intrand in sinagoga, intr-o zi de sambata, au sezut. 
15. Si dupa citirea Legii si a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicandu-le: Barbati frati, daca aveti vreun cuvant de mangaiere catre popor, vorbiti. 
16. Si, ridicandu-se Pavel si facandu-le semn cu mana, a zis: Barbati israeliti si cei tematori de Dumnezeu, ascultati: 
17. Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe parintii nostri si pe popor l-a inaltat, cand era strain in pamantul Egiptului, si cu brat inalt i-a scos de acolo, 
18. Si vreme de patruzeci de ani i-a hranit in pustie. 
19. Si nimicind sapte neamuri in tara Canaanului, pamantul acela l-a dat lor spre mostenire. 
20. Si dupa acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecatori, pana la Samuel proorocul. 
21. Si de acolo au cerut rege si Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chis, barbat din semintia lui Veniamin. 
22. Si inlaturandu-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, marturisind: "Aflat-am pe David al lui Iesei, barbat dupa inima Mea, care va face toate voile Mele". 
23. Din urmasii acestuia, Dumnezeu, dupa fagaduinta, i-a adus lui Israel un Mantuitor, pe Iisus, 
24. Dupa ce Ioan a propovaduit, inaintea venirii Lui, botezul pocaintei, la tot poporul lui Israel. 
25. Iar daca si-a implinit Ioan calea sa, zicea: Nu sunt eu ce socotiti voi ca sunt. Dar, iata, vine dupa mine Cel caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg incaltamintea picioarelor. 
26. Barbati frati, fii din neamul lui Avraam si cei dintre voi tematori de Dumnezeu, voua vi s-a trimis cuvantul acestei mantuiri. 
27. Caci cei ce locuiesc in Ierusalim si capeteniile lor, necunoscandu-L si osandindu-L, au implinit glasurile proorocilor care se citesc in fiecare sambata. 
28. Si, neafland in El nici o vina de moarte, au cerut de la Pilat ca sa-L omoare. 
29. Iar cand au savarsit toate cele scrise despre El, coborandu-L de pe cruce, L-au pus in mormant. 
30. Dar Dumnezeu L-a inviat din morti. 
31. El S-a aratat mai multe zile celor ce impreuna cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim si care sunt acum martorii Lui catre popor. 
32. Si noi va binevestim fagaduinta facuta parintilor. 
33. Ca pe aceasta Dumnezeu a implinit-o cu noi, copiii lor, inviindu-L pe Iisus, precum este scris si in Psalmul al doilea: "Fiul Meu esti Tu; Eu astazi Te-am nascut". 
34. Si cum ca L-a inviat din morti, ca sa nu se mai intoarca la stricaciune, a spus-o altfel: "Va voi da voua cele sfinte si vrednice de credinta ale lui David". 
35. De aceea si in alt loc zice: "Nu vei da pe Sfantul Tau sa vada stricaciune". 
36. Pentru ca David, slujind in timpul sau voii lui Dumnezeu, a adormit si s-a adaugat la parintii lui si a vazut stricaciune. 
37. Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a inviat n-a vazut stricaciune. 
38. Cunoscut deci sa va fie voua, barbati frati, ca prin Acesta vi se vesteste iertarea pacatelor si ca, de toate cate n-ati putut sa va indreptati in Legea lui Moise, 
39. Intru Acesta tot cel ce crede se indrepteaza. 
40. Deci luati aminte sa nu vina peste voi ceea ce s-a zis in prooroci: 
41. "Vedeti, ingamfatilor, mirati-va si pieriti, ca Eu lucrez un lucru, in zilele voastre, un lucru pe care nu-l veti crede, daca va va spune cineva". 
42. Si iesind ei din sinagoga iudeilor, ii rugau neamurile ca sambata viitoare sa li se graiasca cuvintele acestea. 
43. Dupa ce s-a terminat adunarea, multi dintre iudei si dintre prozelitii cucernici au mers dupa Pavel si dupa Barnaba, care, vorbind catre ei, ii indemnau sa staruie in harul lui Dumnezeu. 
44. Iar in sambata urmatoare, mai toata cetatea s-a adunat ca sa auda cuvantul lui Dumnezeu. 
45. Dar iudeii, vazand multimile, s-au umplut de pizma si vorbeau impotriva celor spuse de Pavel, hulind. 
46. Iar Pavel si Barnaba, indraznind, au zis: Voua se cadea sa vi se graiasca, mai intai, cuvantul lui Dumnezeu; dar de vreme ce il lepadati si va judecati pe voi nevrednici de viata vesnica, iata ne intoarcem catre neamuri. 
47. Caci asa ne-a poruncit noua Domnul: "Te-am pus spre lumina neamurilor, ca sa fii Tu spre mantuire pana la marginea pamantului". 
48. Iar neamurile pamantului, auzind, se bucurau si slaveau cuvantul lui Dumnezeu si cati erau randuiti spre viata vesnica au crezut; 
49. Iar cuvantul Domnului se raspandea prin tot tinutul. 
50. Dar iudeii au intaratat pe femeile cucernice si de cinste si pe cei de frunte ai cetatii, si au ridicat prigoane impotriva lui Pavel si a lui Barnaba, si i-au scos din hotarele lor. 
51. Iar ei, scuturand asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu; 
52. Si ucenicii se umpleau de bucurie si de Duh Sfant. 

CAPITOLUL  14 
Pavel si Barnaba propovaduiesc in Iconiu, Listra, Derbe si se intorc in Antiohia. 

1. Si in Iconiu au intrat ei, ca de obicei, in sinagoga iudeilor si astfel au vorbit, incat o mare multime de iudei si de elini au crezut. 
2. Dar iudeii care n-au crezut au rasculat si au inrait sufletele paganilor impotriva fratilor. 
3. Deci multa vreme au stat acolo, graind cu indrazneala intru Domnul, Care da marturie pentru cuvantul harului Sau, facand semne si minuni prin mainile lor. 
4. Si multimea din cetate s-a dezbinat si unii tineau cu iudeii, iar altii tineau cu apostolii. 
5. Si cand paganii si iudeii, impreuna cu capeteniile lor, au dat navala ca sa-i ocarasca si sa-i ucida cu pietre, 
6. Intelegand, au fugit in cetatile Licaoniei: la Listra si Derbe si in tinutul dimprejur. 
7. Si acolo propovaduiau Evanghelia. 
8. Si sedea jos in Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pantecele maicii sale si care nu umblase niciodata. 
9. Acesta asculta la Pavel cand vorbea. Iar Pavel, cautand spre el si vazand ca are credinta ca sa se mantuiasca, 
10. A zis cu glas puternic: Scoala-te drept, pe picioarele tale. Si el a sarit si umbla. 
11. Iar multimile, vazand ceea ce facuse Pavel, au ridicat glasul lor in limba licaona, zicand: Zeii, asemanandu-se oamenilor, s-au coborat la noi. 
12. Si numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindca el era purtatorul cuvantului. 
13. Iar preotul lui Zeus, care era inaintea cetatii, aducand la porti tauri si cununi, voia sa le aduca jertfa impreuna cu multimile. 
14. Si auzind Apostolii Pavel si Barnaba, si-au rupt vesmintele, au sarit in multime, strigand, 
15. Si zicand: Barbatilor, de ce faceti acestea? Doar si noi suntem oameni, asemenea patimitori ca voi, binevestind sa va intoarceti de la aceste desertaciuni catre Dumnezeu cel viu, Care a facut cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt in ele, 
16. Si Care, in veacurile trecute, a lasat ca toate neamurile sa mearga in caile lor, 
17. Desi El nu S-a lasat pe Sine nemarturisit, facandu-va bine, dandu-va din cer ploi si timpuri roditoare, umpland de hrana si de bucurie inimile voastre. 
18. Si acestea zicand, abia au potolit multimile, ca sa nu le aduca jertfa. 
19. Iar de la Antiohia si de la Iconiu au venit iudei, care au atras multimile de partea lor, si, batand pe Pavel cu pietre, l-au tarat afara din cetate, gandind ca a murit. 
20. Dar inconjurandu-l ucenicii, el s-a sculat si a intrat in cetate. Si a doua zi a iesit cu Barnaba catre Derbe. 
21. Si binevestind cetatii aceleia si facand ucenici multi, s-au inapoiat la Listra, la Iconiu si la Antiohia, 
22. Intarind sufletele ucenicilor, indemnandu-i sa staruie in credinta si (aratandu-le) ca prin multe suferinte trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu. 
23. Si hirotonindu-le preoti in fiecare biserica, rugandu-se cu postiri, i-au incredintat pe ei Domnului in Care crezusera. 
24. Si strabatand Pisidia, au venit in Pamfilia. 
25. Si dupa ce au grait cuvantul Domnului in Perga, au coborat la Atalia. 
26. Si de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fusesera incredintati harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au implinit. 
27. Si venind si adunand Biserica, au vestit cate a facut Dumnezeu cu ei si ca a deschis paganilor usa credintei. 
28. Si au petrecut acolo cu ucenicii nu putina vreme. 

CAPITOLUL  15 
Apostolii hotarasc in Ierusalim ca Legea lui Moise nu este si pentru pagani. A doua calatorie a lui Pavel. 

1. Si unii, coborandu-se din Iudeea, invatau pe frati ca: Daca nu va taiati imprejur, dupa randuiala lui Moise, nu puteti sa va mantuiti. 
2. Si facandu-se pentru ei impotrivire si discutie nu putina cu Pavel si Barnaba, au randuit ca Pavel si Barnaba si alti cativa dintre ei sa se suie la apostolii si la preotii din Ierusalim pentru aceasta intrebare. 
3. Deci ei, trimisi fiind de Biserica, au trecut prin Fenicia si prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor si faceau tuturor fratilor mare bucurie. 
4. Si sosind ei la Ierusalim, au fost primiti de Biserica si de apostoli si de preoti si au vestit cate a facut Dumnezeu cu ei. 
5. Dar unii din eresul fariseilor, care trecusera la credinta, s-au ridicat zicand ca trebuie sa-i taie imprejur si sa le porunceasca a pazi Legea lui Moise. 
6. Si apostolii si preotii s-au adunat ca sa cerceteze despre acest cuvant. 
7. Si facandu-se multa vorbire, s-a sculat Petru si le-a zis: Barbati frati, voi stiti ca, din primele zile, Dumnezeu m-a ales intre voi, ca prin gura mea neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada. 
8. Si Dumnezeu, Cel ce cunoaste inimile, le-a marturisit, dandu-le Duhul Sfant, ca si noua. 
9. Si nimic n-a deosebit intre noi si ei, curatind inimile lor prin credinta. 
10. Acum deci, de ce ispititi pe Dumnezeu si vreti sa puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi n-am putut sa-l purtam? 
11. Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem ca ne vom mantui in acelasi chip ca si aceia. 
12. Si a tacut toata multimea si asculta pe Barnaba si pe Pavel, care istoriseau cate semne si minuni a facut Dumnezeu prin ei intre neamuri. 
13. Si dupa ce au tacut ei, a raspuns Iacob, zicand: Barbati frati, ascultati-ma! 
14. Simon a istorisit cum de la inceput a avut grija Dumnezeu sa ia dintre neamuri un popor pentru numele Sau. 
15. Si cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris: 
16. "Dupa acestea Ma voi intoarce si voi ridica iarasi cortul cel cazut al lui David si cele distruse ale lui iarasi le voi zidi si-l voi indrepta, 
17. Ca sa-L caute pe Domnul ceilalti oameni si toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a facut acestea". 
18. Lui Dumnezeu Ii sunt cunoscute din veac lucrurile Lui. 
19. De aceea eu socotesc sa nu tulburam pe cei ce, dintre neamuri, se intorc la Dumnezeu, 
20. Ci sa le scriem sa se fereasca de intinarile idolilor si de desfrau si de (animale) sugrumate si de sange. 
21. Caci Moise are din timpuri vechi prin toate cetatile propovaduitorii sai, fiind citit in sinagogi in fiecare sambata. 
22. Atunci apostolii si preotii, cu toata Biserica, au hotarat sa aleaga barbati dintre ei si sa-i trimita la Antiohia, cu Pavel si cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, si pe Sila, barbati cu vaza intre frati. 
23. Scriind prin mainile lor acestea: Apostolii si preotii si fratii, fratilor dintre neamuri, care sunt in Antiohia si in Siria si in Cilicia, salutare! 
24. Deoarece am auzit ca unii dintre noi, fara sa fi avut porunca noastra, venind, v-au tulburat cu vorbele lor si au ravasit sufletele voastre, zicand ca trebuie sa va taiati imprejur si sa paziti legea, 
25. Noi am hotarat, adunati intr-un gand, ca sa trimitem la voi barbati alesi, impreuna cu iubitii nostri Barnaba si Pavel, 
26. Oameni care si-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. 
27. Drept aceea, am trimis pe Iuda si pe Sila, care va vor vesti si ei, cu cuvantul, aceleasi lucruri. 
28. Pentru ca, parutu-s-a Duhului Sfant si noua, sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele ce sunt necesare: 
29. Sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de (animale) sugrumate si de desfrau, de care pazindu-va, bine veti face. Fiti sanatosi! 
30. Deci cei trimisi au coborat la Antiohia si, adunand multimea, au predat scrisoarea. 
31. Si citind-o s-au bucurat pentru mangaiere. 
32. Iar Iuda si cu Sila, fiind si ei prooroci, au mangaiat prin multe cuvantari pe frati si i-au intarit. 
33. Si petrecand un timp, au fost trimisi cu pace de catre frati la apostoli. 
34. Iar Sila s-a hotarat sa ramana acolo, si Iuda a plecat singur la Ierusalim. 
35. Iar Pavel si Barnaba petreceau in Antiohia, invatand si binevestind, impreuna cu multi altii, cuvantul Domnului. 
36. Si dupa cateva zile, Pavel a zis catre Barnaba: Intorcandu-ne, sa cercetam cum se afla fratii nostri in toate cetatile in care am vestit cuvantul Domnului. 
37. Barnaba voia sa ia impreuna cu ei si pe Ioan cel numit Marcu; 
38. Dar Pavel cerea sa nu-l ia pe acesta cu ei, fiindca se despartise de ei din Pamfilia si nu venise alaturi de ei la lucrul la care fusesera trimisi. 
39. Deci s-a iscat neintelegere intre ei, incat s-au despartit unul de altul, si Barnaba, luand pe Marcu, a plecat cu corabia in Cipru; 
40. Iar Pavel, alegand pe Sila, a plecat, fiind incredintat de catre frati harului Domnului. 
41. Si strabatea Siria si Cilicia, intarind Bisericile. 

CAPITOLUL  16 
Pavel ia cu sine pe Timotei si duce Evanghelia din Asia in Europa. Intamplarile din Filipi. 

1. Si a sosit la Derbe si la Listra. Si iata era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, si al unui tata elin, 
2. Care avea bune marturii de la fratii din Listra si din Iconiu. 
3. Pavel a voit ca acesta sa vina impreuna cu el si, luandu-l, l-a taiat imprejur, din pricina iudeilor care erau in acele locuri; caci toti stiau ca tatal lui era elin. 
4. Si cand treceau prin cetati, invatau sa pazeasca invataturile randuite de apostolii si de preotii din Ierusalim. 
5. Deci Bisericile se intareau in credinta si sporeau cu numarul in fiecare zi. 
6. Si ei au strabatut Frigia si tinutul Galatiei, opriti fiind de Duhul Sfant ca sa propovaduiasca cuvantul in Asia. 
7. Venind la hotarele Misiei, incercau sa mearga in Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lasat. 
8. Si trecand dincolo de Misia, au coborat la Troa. 
9. Si noaptea i s-a aratat lui Pavel o vedenie: Un barbat macedonean sta rugandu-l si zicand: Treci in Macedonia si ne ajuta. 
10. Cand a vazut el aceasta vedenie, am cautat sa plecam indata in Macedonia, intelegand ca Dumnezeu ne cheama sa le vestim Evanghelia. 
11. Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli, 
12. Si de acolo la Filipi, care este cea dintai cetate a acestei parti a Macedoniei si colonie romana. Iar in aceasta cetate am ramas cateva zile. 
13. Si in ziua sambetei am iesit in afara portii, langa rau, unde credeam ca este loc de rugaciune si, sezand, vorbeam femeilor care se adunasera. 
14. Si o femeie, cu numele Lidia, vanzatoare de porfira, din cetatea Tiatirelor, tematoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca sa ia aminte la cele graite de Pavel. 
15. Iar dupa ce s-a botezat si ea si casa ei, ne-a rugat, zicand: De m-ati socotit ca sunt credincioasa Domnului, intrand in casa mea, ramaneti. Si ne-a facut sa ramanem. 
16. Dar odata, pe cand ne duceam la rugaciune, ne-a intampinat o slujnica, care avea duh pitonicesc si care aducea mult castig stapanilor ei, ghicind. 
17. Aceasta, tinandu-se dupa Pavel si dupa noi, striga, zicand: Acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preainalt, care va vestesc voua calea mantuirii. 
18. Si aceasta o facea timp de multe zile. Iar Pavel maniindu-se si intorcandu-se, a zis duhului: In numele lui Iisus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea. Si in acel ceas a iesit. 
19. Si stapanii ei, vazand ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au in piata inaintea dregatorilor. 
20. Si ducandu-i la judecatori, au zis: Acesti oameni, care sunt iudei, tulbura cetatea noastra. 
21. Si vestesc obiceiuri care noua nu ne este ingaduit sa le primim, nici sa le facem, fiindca suntem romani. 
22. Si s-a sculat si multimea impotriva lor. Si judecatorii, rupandu-le hainele, au poruncit sa-i bata cu vergi. 
23. Si, dupa ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat in temnita, poruncind temnicerului sa-i pazeasca cu grija. 
24. Acesta, primind o asemenea porunca, i-a bagat in fundul temnitei si le-a strans picioarele in butuci; 
25. Iar la miezul noptii, Pavel si Sila, rugandu-se, laudau pe Dumnezeu in cantari, iar cei ce erau in temnita ii ascultau. 
26. Si deodata s-a facut cutremur mare, incat s-au zguduit temeliile temnitei si indata s-au deschis toate usile si legaturile tuturor s-au dezlegat. 
27. Si desteptandu-se temnicerul si vazand deschise usile temnitei, scotand sabia, voia sa se omoare, socotind ca cei inchisi au fugit. 
28. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicand: Sa nu-ti faci nici un rau, ca toti suntem aici. 
29. Iar el, cerand lumina, s-a repezit inauntru si, tremurand de spaima, a cazut inaintea lui Pavel si a lui Sila; 
30. Si scotandu-i afara (dupa ce pe ceilalti i-a zavorat la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa ma mantuiesc? 
31. Iar ei au zis: Crede in Domnul Iisus si te vei mantui tu si casa ta. 
32. Si i-au grait lui cuvantul lui Dumnezeu si tuturor celor din casa lui. 
33. Si el, luandu-i la sine, in acel ceas al noptii, a spalat ranile lor si s-a botezat el si toti ai lui indata. 
34. Si ducandu-i in casa, a pus masa si s-a veselit cu toata casa, crezand in Dumnezeu. 
35. Si facandu-se ziua, judecatorii au trimis pe purtatorii de vergi, zicand: Da drumul oamenilor acelora. 
36. Iar temnicerul a spus cuvintele acestea catre Pavel: Ca au trimis judecatorii sa fiti lasati liberi. Acum deci iesiti si mergeti in pace. 
37. Dar Pavel a zis catre ei: Dupa ce, fara judecata, ne-au batut in fata lumii, pe noi care suntem cetateni romani si ne-au bagat in temnita, acum ne scot afara pe ascuns? Nu asa! Ci sa vina ei insisi sa ne scoata afara. 
38. Si purtatorii de vergi au spus judecatorilor aceste cuvinte. Si auzind ca sunt cetateni romani, judecatorii s-au temut. 
39. Si venind, se rugau de ei si, scotandu-i afara, ii rugau sa plece din cetate. 
40. Iar ei, iesind din inchisoare, s-au dus in casa Lidiei; si vazand pe frati, i-au mangaiat si au plecat. 

CAPITOLUL  17 
Pavel propovaduieste in Tesalonic, in Bereea si in Atena. 

1. Si dupa ce au trecut prin Amfipoli si prin Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagoga a iudeilor. 
2. Si dupa obiceiul sau, Pavel a intrat la ei si in trei sambete le-a grait din Scripturi, 
3. Deschizandu-le si aratandu-le ca Hristos trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti, si ca Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus. 
4. Si unii dintre ei au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila, si mare multime de elini inchinatori la Dumnezeu si dintre femeile de frunte nu putine. 
5. Iar iudeii, umplandu-se de invidie si luand cu ei pe cativa oameni de rand, rai, adunand gloata intaratau cetatea si, ducandu-se la casa lui Iason, cautau sa-i scoata afara, inaintea poporului. 
6. Dar, negasindu-i, tarau pe Iason si pe cativa frati la mai-marii cetatii, strigand ca cei ce au tulburat toata lumea au venit si aici; 
7. Pe acestia i-a gazduit Iason; si toti acestia lucreaza impotriva poruncilor Cezarului, zicand ca este un alt imparat: Iisus. 
8. Si au tulburat multimea si pe mai-marii cetatii, care auzeau acestea. 
9. Si luand chezasie de la Iason si de la ceilalti, le-au dat drumul. 
10. Iar fratii au trimis indata, noaptea, la Bereea, pe Pavel si pe Sila care, ajungand acolo, au intrat in sinagoga iudeilor. 
11. Si acestia erau mai buni la suflet decat cei din Tesalonic; ei au primit cuvantul cu toata osardia, in toate zilele, cercetand Scripturile, daca ele sunt asa. 
12. Au crezut multi dintre ei si dintre femeile de cinste ale elinilor, si dintre barbati nu putini. 
13. Si cand au aflat iudeii din Tesalonic ca si in Bereea s-a vestit de catre Pavel cuvantul lui Dumnezeu, au venit si acolo, intaratand si tulburand multimile. 
14. Si atunci indata fratii au trimis pe Pavel, ca sa mearga spre mare; iar Sila si cu Timotei au ramas acolo in Bereea. 
15. Iar cei ce insoteau pe Pavel l-au dus pana la Atena; si luand ei porunci catre Sila si Timotei, ca sa vina la el cat mai curand, au plecat. 
16. Iar in Atena, pe cand Pavel ii astepta, duhul lui se indarjea in el, vazand ca cetatea este plina de idoli. 
17. Deci discuta in sinagoga cu iudeii si cu cei credinciosi, si in piata, in fiecare zi, cu cei ce erau de fata. 
18. Iar unii dintre filozofii epicurei si stoici discutau cu el, si unii ziceau: Ce voieste, oare, sa ne spuna acest semanator de cuvinte? Iar altii ziceau: Se pare ca este vestitor de dumnezei straini, fiindca binevesteste pe Iisus si Invierea. 
19. Si luandu-l cu ei, l-au dus in Areopag, zicand: Putem sa cunoastem si noi ce este aceasta invatatura noua, graita de tine? 
20. Caci tu aduci la auzul nostru lucruri straine. Voim deci sa stim ce vor sa fie acestea. 
21. Toti atenienii si strainii, care locuiau acolo, nu-si petreceau timpul decat spunand sau auzind ceva nou. 
22. Si Pavel, stand in mijlocul Areopagului, a zis: Barbati atenieni, in toate va vad ca sunteti foarte evlaviosi. 
23. Caci strabatand cetatea voastra si privind locurile voastre de inchinare, am aflat si un altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci pe Cel pe Care voi, necunoscandu-L, Il cinstiti, pe Acesta Il vestesc eu voua. 
24. Dumnezeu, Care a facut lumea si toate cele ce sunt in ea, Acesta fiind Domnul cerului si al pamantului, nu locuieste in temple facute de maini, 
25. Nici nu este slujit de maini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de ceva, El dand tuturor viata si suflare si toate. 
26. Si a facut dintr-un sange tot neamul omenesc, ca sa locuiasca peste toata fata pamantului, asezand vremile cele de mai inainte randuite si hotarele locuirii lor, 
27. Ca ei sa caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipai si L-ar gasi, desi nu e departe de fiecare dintre noi. 
28. Caci in El traim si ne miscam si suntem, precum au zis si unii dintre poetii vostri: caci ai Lui neam si suntem. 
29. Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie sa socotim ca dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de mestesugul si de iscusinta omului. 
30. Dar Dumnezeu, trecand cu vederea veacurile nestiintei, vesteste acum oamenilor ca toti de pretutindeni sa se pocaiasca, 
31. Pentru ca a hotarat o zi in care va sa judece lumea intru dreptate, prin Barbatul pe care L-a randuit, daruind tuturor incredintare, prin Invierea Lui din morti. 
32. Si auzind despre invierea mortilor, unii l-au luat in ras, iar altii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta si altadata. 
33. Astfel Pavel a iesit din mijlocul lor. 
34. Iar unii barbati, alipindu-se de el, au crezut, intre care si Dionisie Areopagitul si o femeie cu numele Damaris, si altii impreuna cu ei. 

CAPITOLUL  18 
Pavel se leaga in Corint cu Acvila si Priscila. A treia calatorie a lui Pavel. Apollo in Efes. 

1. Dupa acestea Pavel, plecand din Atena, a venit la Corint. 
2. Si gasind pe un iudeu, cu numele Acvila, de neam din Pont, venit de curand din Italia, si pe Priscila, femeia lui, pentru ca poruncise Claudiu ca toti iudeii sa plece din Roma, a venit la ei. 
3. Si pentru ca erau de aceeasi meserie, a ramas la ei si lucrau, caci erau facatori de corturi. 
4. Si vorbea in sinagoga in fiecare sambata si aducea la credinta iudei si elini. 
5. Iar cand Sila si Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvant, marturisind iudeilor ca Iisus este Hristosul. 
6. Si stand ei impotriva si hulind, el, scuturandu-si hainele, a zis catre ei: Sangele vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum inainte ma voi duce la neamuri. 
7. Si mutandu-se de acolo, a venit in casa unuia, cu numele Titus Iustus, cinstitor al lui Dumnezeu, a carui casa era alaturi de sinagoga. 
8. Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut in Domnul, impreuna cu toata casa sa; si multi dintre corinteni, auzind, credeau si se botezau. 
9. Si Domnul a zis lui Pavel, noaptea in vedenie: Nu te teme, ci vorbeste si nu tacea, 
10. Pentru ca Eu sunt cu tine si nimeni nu va pune mana pe tine, ca sa-ti faca rau. Caci am mult popor in cetatea aceasta. 
11. Si a stat in Corint un an si sase luni, invatand intre ei cuvantul lui Dumnezeu. 
12. Dar pe cand Galion era proconsulul Ahaiei, iudeii s-au ridicat toti intr-un cuget impotriva lui Pavel si l-au adus la tribunal, 
13. Zicand ca acesta cauta sa convinga pe oameni sa se inchine lui Dumnezeu, impotriva legii. 
14. Si cand Pavel era gata sa deschida gura, Galion a zis catre iudei: Daca ar fi vreo nedreptate sau vreo fapta vicleana, o, iudeilor, v-as asculta precum se cuvine; 
15. Dar daca sunt la voi nedumeriri despre invatatura si despre nume si despre legea voastra, vedeti-va voi insiva de ele. Judecator pentru acestea eu nu voiesc sa fiu. 
16. Si i-a izgonit de la tribunal. 
17. Si punand mana toti pe Sostene, mai-marele sinagogii, il bateau inaintea tribunalului. Dar Galion nu lua in seama nimic din acestea; 
18. Iar Pavel, dupa ce a stat inca multe zile in Corint, si-a luat ramas bun de la frati si a plecat cu corabia in Siria, impreuna cu Priscila si cu Acvila, care si-a tuns capul la Chenhrea, caci facuse o fagaduinta. 
19. Si au sosit la Efes si pe aceia i-a lasat acolo, iar el, intrand in sinagoga, discuta cu iudeii. 
20. Si rugandu-l sa ramana la ei mai multa vreme, n-a voit, 
21. Ci, despartindu-se de ei, a zis: Trebuie, negresit, ca sarbatoarea care vine s-o fac la Ierusalim, dar, cu voia Domnului, ma voi intoarce iarasi la voi. Si a plecat de la Efes, cu corabia. 
22. Si coborandu-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim) si, imbratisand Biserica, s-a coborat la Antiohia. 
23. Si stand acolo catva timp, a plecat, strabatand pe rand tinutul Galatiei si Frigia, intarind pe toti ucenicii. 
24. Iar un iudeu, cu numele Apollo, alexandrin de neam, barbat iscusit la cuvant, puternic fiind in Scripturi, a sosit la Efes. 
25. Acesta era invatat in calea Domnului si, arzand cu duhul, graia si invata drept cele despre Iisus, cunoscand numai botezul lui Ioan. 
26. Si el a inceput sa vorbeasca, fara sfiala, in sinagoga. Auzindu-l, Priscila si Acvila l-au luat cu ei si i-au aratat mai cu de-amanuntul calea lui Dumnezeu. 
27. Si voind el sa treaca in Ahaia, l-au indemnat fratii si au scris ucenicilor sa-l primeasca. Si sosind (in Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezusera; 
28. Caci cu tarie si in fata tuturor, el infrunta pe iudei, dovedind din Scripturi ca Iisus este Hristos. 

CAPITOLUL  19 
Pavel in Efes. Rascoala argintarului Dimitrie. 

1. Si pe cand Apollo era in Corint, Pavel, dupa ce a strabatut partile de sus, a venit in Efes. Si gasind cativa ucenici, 
2. A zis catre ei: Primit-ati voi Duhul Sfant cand ati crezut? Iar ei au zis catre el: Dar nici n-am auzit daca este Duh Sfant. 
3. Si el a zis: Deci in ce v-ati botezat? Ei au zis: In botezul lui Ioan. 
4. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocaintei, spunand poporului sa creada in Cel ce avea sa vina dupa el, adica in Iisus Hristos. 
5. Si auzind ei, s-au botezat in numele Domnului Iisus. 
6. Si punandu-si Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant a venit asupra lor si vorbeau in limbi si prooroceau. 
7. Si erau toti ca la doisprezece barbati. 
8. Si el, intrand in sinagoga, a vorbit cu indrazneala timp de trei luni, vorbind cu ei si cautand sa-i incredinteze de imparatia lui Dumnezeu. 
9. Dar fiindca unii erau invartosati si nu credeau, barfind calea Domnului inaintea multimii, Pavel, plecand de la ei, a osebit pe ucenici, invatand in fiecare zi in scoala unuia Tiranus. 
10. Si acesta a tinut vreme de doi ani, incat toti, cei ce locuiau in Asia, si iudei si elini, au auzit cuvantul Domnului. 
11. Si Dumnezeu facea, prin mainile lui Pavel, minuni nemaiintalnite. 
12. Incat si peste cei ce erau bolnavi se puneau stergare sau sorturi purtate de Pavel, si bolile se departau de ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei. 
13. Si au incercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scotand demoni, sa cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicand: Va jur pe Iisus, pe Care-l propovaduieste Pavel! 
14. Iar cei care faceau aceasta erau cei sapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu. 
15. Si raspunzand, duhul cel rau le-a zis: Pe Iisus Il cunosc si il stiu si pe Pavel, dar voi cine sunteti? 
16. Si sarind asupra lor omul in care era duhul cel rau si biruindu-i, s-a intaratat asupra lor, incat ei au fugit goi si raniti din casa aceea. 
17. Si acest lucru s-a facut cunoscut tuturor iudeilor si elinilor care locuiau in Efes, si frica a cazut peste toti acestia si se slavea numele Domnului Iisus. 
18. Si multi dintre cei ce crezusera veneau ca sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor. 
19. Iar multi dintre cei ce facusera vrajitorie, aducand cartile, le ardeau in fata tuturor. Si au socotit pretul lor si au gasit cincizeci de mii de arginti. 
20. Astfel crestea cu putere cuvantul Domnului si se intarea. 
21. Si dupa ce s-au savarsit acestea, Pavel si-a pus in gand sa treaca prin Macedonia si prin Ahaia si sa se duca la Ierusalim, zicand ca: Dupa ce voi fi acolo, trebuie sa vad si Roma. 
22. Si trimitand in Macedonia pe doi dintre cei care il slujeau, pe Timotei si pe Erast, el a ramas o vreme in Asia. 
23. Si in vremea aceea s-a facut mare tulburare pentru calea Domnului. 
24. Caci un argintar, cu numele Dimitrie, care facea temple de argint Artemisei si da mesterilor sai foarte mare castig, 
25. I-a adunat pe acestia si pe cei care lucrau unele ca acestea, si le-a zis: Barbatilor, stiti ca din aceasta indeletnicire este castigul vostru. 
26. Si voi vedeti si auziti ca nu numai in Efes, ci aproape in toata Asia, Pavel acesta, convingand, a intors multa multime, zicand ca nu sunt dumnezei cei facuti de maini. 
27. Din aceasta nu numai ca meseria noastra e in primejdie sa ajunga fara trecere, dar si templul marii zeite Artemisa e in primejdie sa nu mai aiba nici un pret, iar cu vremea, marirea ei - careia i se inchina toata Asia si toata lumea - sa fie doborata. 
28. Si auzind ei si umplandu-se de manie, strigau zicand: Mare este Artemisa efesenilor! 
29. Si s-a umplut toata cetatea de tulburare si au pornit intr-un cuget la teatru, rapind impreuna pe macedonenii Gaius si Aristarh, insotitorii lui Pavel. 
30. Iar Pavel, voind sa intre in mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lasat. 
31. Inca si unii dintre dregatorii Asiei, care ii erau prieteni, trimitand la el, il rugau sa nu se duca la teatru. 
32. Deci unii strigau una, altii strigau alta, caci adunarea era invalmasita, iar cei mai multi nu stiau pentru ce s-au adunat acolo. 
33. Iar unii din multime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au impins inainte iudeii. Iar el, facand semn cu mana, voia sa se apere inaintea poporului. 
34. Si cunoscand ei ca este iudeu, toti intr-un glas au strigat aproape doua ceasuri: Mare este Artemisa efesenilor! 
35. Iar secretarul, potolind multimea, a zis: Barbati efeseni, cine este, intre oameni, care sa nu stie ca cetatea efesenilor este pazitoarea templului Artemisei celei mari si a statuii ei, cazuta din cer? 
36. Deci, acestea fiind mai presus de orice indoiala, trebuie sa va linistiti si sa nu faceti nimic cu usurinta. 
37. Caci ati adus pe barbatii acestia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeita voastra. 
38. Deci daca Dimitrie si mesterii cei impreuna cu el au vreo plangere impotriva cuiva, au judecatori si proconsuli care sa judece, si sa se cheme in judecata unii pe altii. 
39. Iar daca urmariti altceva, se va hotari in adunarea cea legiuita, 
40. Caci noi suntem in primejdie sa fim invinuiti de rascoala pentru ziua de azi, fiindca nu avem nici o pricina pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta. 
41. Zicand acestea, a slobozit adunarea. 

CAPITOLUL  20 
Pavel calatoreste iar prin Macedonia. Inviaza pe Eutihie in Troa. Isi ia ramas bun de la Biserica Efesului. 

1. Iar dupa ce a incetat tulburarea, Pavel, chemand pe ucenici si dandu-le indemnuri, dupa ce si-a luat ramas bun, a iesit sa mearga in Macedonia. 
2. Si strabatand acele parti si dand ucenicilor multe sfaturi si indemnuri, a sosit in Grecia. 
3. Si a stat acolo trei luni. Dar cand era sa plece pe apa in Siria, iudeii au uneltit impotriva vietii lui, iar el s-a hotarat sa se intoarca prin Macedonia. 
4. Si mergeau impreuna cu el, pana in Asia, Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh si Secundus din Tesalonic si Gaius din Derbe si Timotei, iar din Asia: Tihic si Trofim. 
5. Acestia, plecand inainte, ne-au asteptat in Troa. 
6. Iar noi, dupa zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi si in cinci zile am sosit la ei in Troa, unde am ramas sapte zile. 
7. In ziua intai a saptamanii (Duminica) adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii. 
8. Iar in camera de sus, unde erau adunati, erau multe lumini aprinse. 
9. Dar un tanar cu numele Eutihie, sezand pe fereastra, pe cand Pavel tinea lungul sau cuvant, a adormit adanc si, doborat de somn, a cazut jos de la catul al treilea, si l-au ridicat mort. 
10. Iar Pavel, coborandu-se, s-a plecat peste el si, luandu-l in brate, a zis: Nu va tulburati, caci sufletul lui este in el. 
11. Si suindu-se si frangand painea si mancand, a vorbit cu ei mult pana in zori, si atunci a plecat. 
12. Iar pe tanar l-au adus viu si foarte mult s-au mangaiat. 
13. Iar noi, venind la corabie, am plutit spre Asson, ca sa luam de acolo pe Pavel, caci astfel randuise el, voind sa mearga pe jos. 
14. Dupa ce s-a intalnit cu noi la Asson, luandu-l cu noi, am venit la Mitilene. 
15. Si de acolo, mergand cu corabia, am sosit a doua zi in fata insulei Hios. Iar in ziua urmatoare, am ajuns in Samos si, dupa ce am poposit la Troghilion, a doua zi am venit la Milet. 
16. Caci Pavel hotarase sa treaca pe apa pe langa Efes, ca sa nu i se intarzie in Asia, pentru ca se grabea sa fie, daca i-ar fi cu putinta, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. 
17. Si trimitand din Milet la Efes, a chemat la sine pe preotii Bisericii. 
18. Si cand ei au venit la el, le-a zis: Voi stiti cum m-am purtat cu voi, in toata vremea, din ziua cea dintai, cand am venit in Asia, 
19. Slujind Domnului cu toata smerenia si cu multe lacrimi si incercari care mi s-au intamplat prin uneltirile iudeilor. 
20. Si cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca sa nu vi le vestesc si sa nu va invat, fie inaintea poporului, fie prin case, 
21. Marturisind si iudeilor si elinilor intoarcerea la Dumnezeu prin pocainta si credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. 
22. Iar acum iata ca fiind eu manat de Duhul, merg la Ierusalim, nestiind cele ce mi se vor intampla acolo, 
23. Decat numai ca Duhul Sfant marturiseste prin cetati, spunandu-mi ca ma asteapta lanturi si necazuri. 
24. Dar nimic nu iau in seama si nu pun nici un pret pe sufletul meu, numai sa implinesc calea mea si slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a marturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu. 
25. Si acum, iata, eu stiu ca voi toti, printre care am petrecut propovaduind imparatia lui Dumnezeu, nu veti mai vedea fata mea. 
26. Pentru aceea va marturisesc in ziua de astazi ca sunt curat de sangele tuturor. 
27. Caci nu m-am ferit sa va vestesc toata voia lui Dumnezeu. 
28. Drept aceea, luati aminte de voi insiva si de toata turma, intru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastrati Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau. 
29. Caci eu stiu aceasta, ca dupa plecarea mea vor intra, intre voi, lupi ingrozitori, care nu vor cruta turma. 
30. Si dintre voi insiva se vor ridica barbati, graind invataturi rastalmacite, ca sa traga pe ucenici dupa ei. 
31. Drept aceea, privegheati, aducandu-va aminte ca, timp de trei ani, n-am incetat noaptea si ziua sa va indemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi. 
32. Si acum va incredintez lui Dumnezeu si cuvantului harului Sau, cel ce poate sa va zideasca si sa va dea mostenire intre toti cei sfintiti. 
33. Argint, sau aur, sau haina, n-am poftit de la nimeni; 
34. Voi insiva stiti ca mainile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine. 
35. Toate vi le-am aratat, caci ostenindu-va astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis: Mai fericit este a da decat a lua. 
36. Si dupa ce a spus acestea, plecandu-si genunchii, s-a rugat impreuna cu toti acestia. 
37. Si mare jale i-a cuprins pe toti si, cazand pe grumazul lui Pavel, il sarutau, 
38. Cuprinsi de jale mai ales pentru cuvantul pe care il spusese, ca n-au sa mai vada fata lui. Si il petrecura la corabie. 

CAPITOLUL  21 
Pavel calatoreste de la Milet pana la Ierusalim. Iudeii pun mana pe el in templu. 

1. Si dupa ce ne-am despartit de ei, am plecat pe apa si, mergand drept, am venit la Cos si a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. 
2. Si gasind o corabie, care mergea in Fenicia, ne-am urcat in ea si am plecat. 
3. Si zarind Ciprul si lasandu-l la stanga, am plutit spre Siria si ne-am coborat in Tir, caci acolo corabia avea sa descarce povara. 
4. Si gasind pe ucenici, am ramas acolo sapte zile. Acestia spuneau lui Pavel, prin duhul, sa nu se suie la Ierusalim. 
5. Si cand am implinit zilele, iesind, am plecat, petrecandu-ne toti, impreuna cu femei si cu copii, pana afara din cetate si, plecand genunchii pe tarm, ne-am rugat. 
6. Si ne-am imbratisat unii pe altii si ne-am urcat in corabie, iar aceia s-au intors la ale lor. 
7. Iar noi, sfarsind calatoria noastra pe apa, de la Tir am venit la Ptolemaida si, imbratisand pe frati, am ramas la ei o zi. 
8. Iar a doua zi, iesind, am venit la Cezareea. Si intrand in casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei sapte (diaconi), am ramas la el. 
9. Si acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau. 
10. Si ramanand noi acolo mai multe zile, a coborat din Iudeea un prooroc cu numele Agav; 
11. Si, venind el la noi, a luat braul lui Pavel si legandu-si picioarele si mainile a zis: Acestea zice Duhul Sfant: Pe barbatul al caruia este acest brau, asa il vor lega iudeii la Ierusalim si-l vor da in mainile neamurilor. 
12. Si cand am auzit acestea, il rugam si noi si localnicii sa nu se suie la Ierusalim. 
13. Atunci a raspuns Pavel: Ce faceti de plangeti si-mi sfasiati inima? Caci eu sunt gata nu numai sa fiu legat, ci sa si mor in Ierusalim pentru numele Domnului Iisus. 
14. Si neinduplecandu-se el, ne-am linistit, zicand: Faca-se voia Domnului. 
15. Iar dupa zilele acestea, pregatindu-ne, ne-am suit la Ierusalim. 
16. Si au venit impreuna cu noi si dintre ucenicii din Cezareea, ducandu-ne la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic, la care am fost gazduiti. 
17. Si sosind la Ierusalim, fratii ne-au primit cu bucurie. 
18. Iar a doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov si au venit acolo toti preotii. 
19. Si imbratisandu-i le povestea cu de-amanuntul cele ce a facut Dumnezeu intre neamuri, prin slujirea lui. 
20. Iar ei, auzind, slaveau pe Dumnezeu, si i-au zis: Vezi frate, cate mii de iudei au crezut si toti sunt plini de ravna pentru lege. 
21. Si ei au auzit despre tine ca inveti pe toti iudeii, care traiesc printre neamuri, sa se lepede de Moise, spunandu-le sa nu-si taie imprejur copiii, nici sa umble dupa datini. 
22. Ce este deci? Fara indoiala, trebuie sa se adune multime, caci vor auzi ca ai venit. 
23. Fa, deci, ceea ce iti spunem. Noi avem patru barbati, care au asupra lor o fagaduinta; 
24. Pe acestia luandu-i, curateste-te impreuna cu ei si cheltuieste pentru ei ca sa-si rada capul, si vor cunoaste toti ca nimic nu este (adevarat) din cele ce au auzit despre tine, dar ca tu insuti umbli dupa Lege si o pazesti. 
25. Cat despre paganii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotarandu-le sa se fereasca de ceea ce este jertfit idolilor si de sange si de (animal) sugrumat si de desfrau. 
26. Atunci Pavel, luand cu el pe acei barbati, curatindu-se impreuna cu ei a doua zi, a intrat in templu, vestind implinirea zilelor curatirii, pana cand a fost adusa ofranda pentru fiecare din ei. 
27. Si cand era sa se implineasca cele sapte zile, iudeii din Asia, vazandu-l in templu, au intaratat toata multimea si au pus mana pe el, 
28. Strigand: Barbati israeliti, ajutati! Acesta este omul care invata pe toti pretutindeni, impotriva poporului si a Legii si a locului acestuia; inca si elini a adus in templu si a spurcat acest loc sfant. 
29. Caci ei vazusera mai inainte cu el impreuna in cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau ca Pavel l-a adus in templu. 
30. Si s-a miscat toata cetatea si poporul a alergat din toate partile si, punand mana pe Pavel, il trageau afara din templu si indata au inchis portile. 
31. Dar cand cautau ei ca sa-l omoare, a ajuns veste la comandantul cohortei, ca tot Ierusalimul s-a tulburat. 
32. Acela, luand indata ostasi si sutasi, a alergat la ei; iar ei, vazand pe comandant si pe ostasi, au incetat de a mai bate pe Pavel. 
33. Apropiindu-se atunci comandantul, a pus mana pe el si a poruncit sa fie legat cu doua lanturi si intrebat cine este si ce a facut. 
34. Iar unii strigau in multime una, altii altceva si neputand sa inteleaga adevarul, din cauza tulburarii, a poruncit sa fie dus in fortareata. 
35. Cand a ajuns la trepte, a trebuit, de furia multimii, sa fie purtat de ostasi. 
36. Caci mergea dupa el multime de popor, strigand: Omoara-l! 
37. Si vrand sa-l duca in fortareata, Pavel a zis comandantului: Imi este ingaduit sa vorbesc ceva cu tine? Iar el a zis: Stii greceste? 
38. Nu esti tu, oare, egipteanul care, inainte de zilele acestea, te-ai rasculat si ai scos in pustie pe cei patru mii de barbati razvratiti? 
39. Si a zis Pavel: Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetatean al unei cetati care nu este neinsemnata. Te rog da-mi voie sa vorbesc catre popor. 
40. Si dandu-i-se voie, Pavel, stand in picioare pe trepte, a facut poporului semn cu mana. Si facandu-se mare tacere, a vorbit in limba evreiasca, zicand: 

CAPITOLUL  22 
Pavel istoriseste iudeilor intamplarea convertirii lui la Hristos. 

1. Barbati frati si parinti, ascultati acum, apararea mea fata de voi! 
2. Si auzind ca le vorbea in limba evreiasca, au facut mai multa liniste, si el le-a zis: 
3. Eu sunt barbat iudeu, nascut in Tarsul Ciliciei si crescut in cetatea aceasta, invatand la picioarele lui Gamaliel in chip amanuntit Legea parinteasca, plin fiind de ravna pentru Dumnezeu, precum si voi toti sunteti astazi. 
4. Eu am prigonit pana la moarte aceasta cale, legand si dand la inchisoare si barbati si femei, 
5. Precum marturiseste pentru mine si arhiereul si tot sfatul batranilor, de la care primind si scrisori catre frati, mergeam la Damasc, ca sa-i aduc legati la Ierusalim si pe cei ce erau acolo, spre a fi pedepsiti. 
6. Dar pe cand mergeam eu si ma apropiam de Damasc, pe la amiaza, deodata o lumina puternica din cer m-a invaluit ca un fulger. 
7. Si am cazut la pamant si am auzit un glas, zicandu-mi: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? 
8. Iar eu am raspuns: Cine esti, Doamne? Zis-a catre mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Il prigonesti. 
9. Iar cei ce erau cu mine au vazut lumina si s-au infricosat, dar glasul Celui care imi vorbea ei nu l-au auzit. 
10. Si am zis: Ce sa fac, Doamne? Iar Domnul a zis catre mine: Ridica-te si mergi in Damasc si acolo ti se va spune despre toate cele ce ti s-au randuit sa faci. 
11. Si pentru ca nu mai vedeam, din cauza stralucirii acelei lumini, am venit in Damasc, fiind dus de mana de catre cei ce erau impreuna cu mine. 
12. Iar un oarecare Anania, barbat evlavios, dupa Lege, marturisit de toti iudeii care locuiau in Damasc, 
13. Venind la mine si stand alaturi, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarasi!  Si eu in ceasul acela l-am vazut. 
14. Iar el a zis: Dumnezeul parintilor nostri te-a ales de mai inainte pe tine ca sa cunosti voia Lui si sa vezi pe Cel Drept si sa auzi glas din gura Lui; 
15. Ca martor vei fi Lui, in fata tuturor oamenilor, despre cele ce ai vazut si auzit. 
16. Si acum de ce zabovesti? Sculandu-te, boteaza-te si spala-ti pacatele, chemand numele Lui. 
17. Si s-a intamplat, cand m-am intors la Ierusalim si ma rugam in templu, sa fiu in extaz, 
18. Si sa-L vad zicandu-mi: Grabeste-te, si iesi degraba din Ierusalim, pentru ca nu vor primi marturia ta despre Mine. 
19. Si eu am zis: Doamne, ei stiu ca eu duceam la inchisoare si bateam, prin sinagogi, pe cei care credeau in Tine; 
20. Si cand se varsa sangele lui Stefan, mucenicul Tau, eram si eu de fata si incuviintam uciderea lui si pazeam hainele celor care il ucideau. 
21. Si a zis catre mine: Mergi, ca Eu te voi trimite departe, la neamuri. 
22. Si l-au ascultat pana la acest cuvant, si au ridicat glasul lor, zicand: Ia-l de pe pamant pe unul ca acesta! Caci nu se cuvine ca el sa mai traiasca. 
23. Si strigand ei si aruncand hainele si azvarlind pulbere in aer, 
24. Comandantul a poruncit sa-l duca in fortareata, spunand sa-l ia la cercetare, cu biciul, ca sa cunoasca pentru care pricina strigau asa impotriva lui. 
25. Si cand l-au intins ca sa-l biciuiasca, Pavel a zis catre sutasul care era de fata: Oare va este ingaduit sa biciuiti un cetatean roman si nejudecat? 
26. Si auzind sutasul s-a dus la comandant sa-i vesteasca, zicand: Ce ai de gand sa faci? Ca omul acesta este (cetatean) roman. 
27. Si venind la el, comandantul i-a zis: Spune-mi, esti tu (cetatean) roman? Iar el a zis: Da! 
28. Si a raspuns comandantul: Eu am dobandit aceasta cetatenie cu multa cheltuiala. Iar Pavel a zis: Eu insa m-am si nascut. 
29. Deci cei ce erau gata sa-l ia la cercetare s-au departat indata de la el, iar comandantul s-a temut, afland ca el este (cetatean) roman si ca a fost legat. 
30. Si a doua zi, voind sa cunoasca adevarul, pentru care era parat de iudei, l-a dezlegat si a poruncit sa se adune arhiereii si tot sinedriul si, aducand pe Pavel, l-a pus inaintea lor. 

CAPITOLUL  23 
Saducheii si fariseii nu se inteleg in privinta lui Pavel. El vede, noaptea, pe Domnul. Uneltirile iudeilor. Pavel e dus la Cezareea. 

1. Si Pavel, fixand sinedriul cu privirea, a zis: Barbati frati, eu cu bun cuget am vietuit inaintea lui Dumnezeu pana in ziua aceasta. 
2. Arhiereul Anania a poruncit celor ce sedeau langa el sa-l bata peste gura. 
3. Atunci Pavel a zis catre el: Te va bate Dumnezeu, perete varuit! Si tu sezi sa ma judeci pe mine dupa Lege, si, calcand Legea, poruncesti sa ma bata? 
4. Iar cei ce stateau langa el au zis: Pe arhiereul lui Dumnezeu il faci tu de ocara? 
5. Iar Pavel a zis: Fratilor, nu stiam ca este arhiereu; caci este scris: "Pe mai-marele poporului tau sa nu-l vorbesti de rau". 
6. Dar Pavel, stiind ca o parte erau saduchei si cealalta farisei, a strigat in sinedriu: Barbati frati! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nadejdea si invierea mortilor sunt eu judecat! 
7. Si graind el aceasta, intre farisei si saduchei s-a iscat neintelegere si multimea s-a dezbinat; 
8. Caci saducheii zic ca nu este inviere, nici inger, nici duh, iar fariseii marturisesc si una si alta. 
9. Si s-a facut mare strigare, si, ridicandu-se unii carturari din partea fariseilor, se certau zicand: Nici un rau nu gasim in acest om; iar daca i-a vorbit lui un duh sau inger, sa nu ne impotrivim lui Dumnezeu. 
10. Deci facandu-se mare neintelegere si temandu-se comandantul ca Pavel sa nu fie sfasiat de ei, a poruncit ostasilor sa se coboare si sa-l smulga din mijlocul lor si sa-l duca in fortareata. 
11. Iar in noaptea urmatoare, aratandu-i-Se, Domnul i-a zis: Indrazneste, Pavele! Caci precum ai marturisit cele despre Mine la Ierusalim, asa trebuie sa marturisesti si la Roma. 
12. Iar cand s-a facut ziua, iudeii, facand sfat impotriva-i, s-au legat cu blestem zicand ca nu vor manca, nici nu vor bea pana ce nu vor ucide pe Pavel. 
13. Si cei ce facusera intre ei acest juramant erau mai multi de patruzeci, 
14. Care, ducandu-se la arhierei si la batrani, au zis: Ne-am legat pe noi insine cu blestem sa nu gustam nimic pana ce nu vom ucide pe Pavel. 
15. Acum deci voi, impreuna cu sinedriul, faceti cunoscut comandantului sa-l coboare maine la voi, ca avand sa cerceteze mai cu de-amanuntul cele despre el; iar noi, inainte de a se apropia el, suntem gata sa-l ucidem. 
16. Dar fiul surorii lui Pavel, auzind despre aceasta uneltire, ducandu-se si intrand in fortareata, i-a vestit lui Pavel. 
17. Si chemand Pavel pe unul din sutasi, i-a zis: Du pe tanarul acesta la comandant, caci are sa-i vesteasca ceva. 
18. Iar el, luandu-l, l-a dus la comandant si a zis: Pavel cel legat, chemandu-ma, m-a rugat sa aduc pe acest tanar la tine, avand sa-ti spuna ceva. 
19. Comandantul, luandu-l de mana, s-a retras cu el la o parte si il intreba: Ce ai sa-mi vestesti? 
20. Iar el a zis ca iudeii s-au inteles sa te roage, ca maine sa-l cobori pe Pavel la sinedriu, ca avand sa cerceteze mai cu de-amanuntul despre el; 
21. Dar tu sa nu te increzi in ei, caci dintre ei il pandesc mai multi de patruzeci de barbati, care s-au legat cu blestem sa nu manance, nici sa bea pana ce nu-l vor ucide; si acum ei sunt gata, asteptand aprobarea ta. 
22. Deci comandantul a dat drumul tanarului, poruncindu-i: Nimanui sa nu spui ca mi-ai facut cunoscut acestea. 
23. Si chemand la sine pe doi dintre sutasi, le-a zis: Pregatiti de la ceasul al treilea din noapte doua sute de ostasi, saptezeci de calareti si doua sute de sulitasi, ca sa mearga pana la Cezareea. 
24. Si sa fie animale (de calarie), ca punand pe Pavel sa-l duca teafar la Felix procuratorul. 
25. Scriind o scrisoare, avand acest cuprins: 
26. Claudius Lysias, prea puternicului procurator, Felix, salutare! 
27. Pe acest barbat, prins de iudei si avand sa fie ucis de ei, mergand eu cu oaste l-am scos, afland ca este (cetatean) roman. 
28. Si vrand sa stiu pricina pentru care il parau, l-am coborat la sinedriul lor. 
29. Si am aflat ca este parat pentru intrebari din legea lor, dar fara sa aiba vreo vina vrednica de moarte sau de lanturi. 
30. Si vestindu-mi-se ca va sa fie o cursa impotriva acestui barbat din partea iudeilor, indata l-am trimis la tine, poruncind si parasilor sa spuna inaintea ta cele ce au asupra lui. Fii sanatos! 
31. Deci ostasii, luand pe Pavel, precum li se poruncise, l-au adus noaptea la Antipatrida. 
32. Iar a doua zi, lasand pe calareti sa mearga cu el, s-au intors la fortareata. 
33. Si ei, intrand in Cezareea si dand procuratorului scrisoarea, i-au infatisat si pe Pavel. 
34. Si citind procuratorul si intreband din ce provincie este el si afland ca este din Cilicia, 
35. A zis: Te voi asculta cand vor veni si parasii tai. Si a poruncit sa fie pazit in pretoriul lui Irod. 

CAPITOLUL  24 
Pavel se dezvinovateste inaintea marelui Felix. 

1. Iar dupa cinci zile s-a coborat arhiereul Anania cu cativa batrani si cu un oarecare retor Tertul, care s-au infatisat procuratorului impotriva lui Pavel. 
2. Iar dupa ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a inceput sa-l invinuiasca, zicand: Prin tine dobandim multa pace si indreptarile facute acestui neam, prin purtarea ta de grija, 
3. Totdeauna si pretutindeni le primim, prea puternice Felix, cu toata multumirea. 
4. Dar, ca sa nu te ostenesc mai mult, te rog sa ne asculti, pe scurt, cu bunavointa ta. 
5. Caci am aflat pe omul acesta ca o ciuma si urzitor de razvratiri printre toti iudeii din lume, fiind capetenia eresului nazarinenilor, 
6. Care a incercat sa pangareasca si templul si pe care l-am prins si am voit sa-l judecam dupa legea noastra. 
7. Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu de-a sila din mainile noastre, 
8. Poruncind parasilor lui sa vina la tine. De la el vei putea, cercetand tu insuti, sa cunosti toate invinuirile aduse de noi. 
9. Iar iudeii impreuna sustineau, zicand ca acestea asa sunt. 
10. Si, procuratorul facandu-i semn sa vorbeasca, Pavel a raspuns: Fiindca stiu ca de multi ani esti judecator acestui neam, bucuros vorbesc pentru apararea mea. 
11. Tu poti sa afli ca nu sunt mai mult decat douasprezece zile de cand m-am suit la Ierusalim ca sa ma inchin. 
12. Si nici in templu nu m-au gasit discutand cu cineva sau facand tulburare in multime, nici in sinagogi, nici in cetate, 
13. Nici nu pot sa-ti dovedeasca cele ce spun acum impotriva mea. 
14. Si-ti marturisesc aceasta, ca asa ma inchin Dumnezeului parintilor mei, dupa invatatura pe care ei o numesc eres, si cred toate cele scrise in Lege si in Prooroci, 
15. Avand nadejde in Dumnezeu, pe care si acestia insisi o asteapta, ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor. 
16. Si intru aceasta ma straduiesc si eu ca sa am totdeauna inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor un cuget neintinat. 
17. Dupa multi ani, am venit ca sa aduc neamului meu milostenii si prinoase, 
18. Cand niste iudei din Asia m-au gasit, curatit, in templu, dar nu cu multime, nici cu galceava. 
19. Aceia trebuia sa fie de fata inaintea ta si sa ma invinuiasca, daca aveau ceva impotriva mea; 
20. Sau chiar acestia sa spuna ce nedreptate mi-au gasit cand am stat inaintea sinedriului, 
21. Decat numai pentru acest singur cuvant pe care l-am strigat stand intre ei, ca pentru invierea mortilor sunt eu astazi judecat intre voi. 
22. Si Felix, auzind acestea, i-a amanat, cunoscand destul de bine cele privitoare la invatatura (crestina), zicand: Cand se va cobori comandantul Lysias, voi hotari asupra acelora ale voastre. 
23. Si a poruncit sutasului sa tina pe Pavel sub paza, dar sa-i lase tihna si sa nu opreasca pe nimeni dintre ai lui, ca sa vina sa-i slujeasca. 
24. Iar dupa cateva zile, Felix, venind cu Drusila, femeia lui, care era din neamul iudeilor, a trimis sa cheme pe Pavel si l-a ascultat despre credinta in Hristos Iisus. 
25. Si vorbind el despre dreptate si despre infranare si despre judecata viitoare, Felix s-a infricosat si a raspuns: Acum mergi, si cand voi gasi timp potrivit te voi mai chema. 
26. In acelasi timp el nadajduia ca i se vor da bani de catre Pavel; de aceea, si mai des trimitand sa-l cheme, vorbea cu el. 
27. Dar cand s-au implinit doi ani, in locul lui Felix a urmat Porcius Festus. Si voind sa le fie iudeilor pe plac, Felix a lasat pe Pavel legat. 

CAPITOLUL  25 
Pavel inaintea procuratorului Porcius Festus si a regelui Agripa. 

1. Deci Festus, trecand in tinutul sau, dupa trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim. 
2. Si arhiereii si fruntasii iudeilor i s-au infatisat cu invinuiri impotriva lui Pavel si il rugau, 
3. Cerandu-i ca o favoare asupra lui, sa fie trimis la Ierusalim, pregatind cursa ca sa-l ucida pe drum. 
4. Dar Festus a raspuns ca Pavel e pazit Cezareea si ca el insusi avea sa plece in curand. 
5. Deci a zis el: Cei dintre voi care pot, sa se coboare cu mine, si daca este ceva rau in acest barbat, sa-l invinovateasca. 
6. Si ramanand la ei nu mai mult de opt sau zece zile, s-a coborat in Cezareea, iar a doua zi, sezand la judecata, a poruncit sa fie adus Pavel. 
7. Si venind el, iudeii coborati din Ierusalim l-au inconjurat, aducand impotriva lui multe si grele invinuiri, pe care nu puteau sa le dovedeasca. 
8. Iar Pavel se apara: N-am gresit cu nimic nici fata de legea iudeilor, nici fata de templu, nici fata de Cezarul. 
9. Iar Festus, voind sa faca placere iudeilor, raspunzand lui Pavel, a zis: Vrei sa mergi la Ierusalim si acolo sa fi judecat inaintea mea pentru acestea? 
10. Dar Pavel a zis: Stau la judecata Cezarului, unde trebuie sa fiu judecat. Iudeilor nu le-am facut nici un rau, precum mai bine stii si tu. 
11. Dar daca fac nedreptate si am savarsit ceva vrednic de moarte, nu ma feresc de moarte; daca insa nu este nimic din cele de care ei ma invinuiesc - nimeni nu poate sa ma daruiasca lor. Cer sa fiu judecat de Cezarul. 
12. Atunci Festus, vorbind cu sfatul sau, a raspuns: Ai cerut sa fii judecat de Cezarul, la Cezarul te vei duce. 
13. Si dupa ce au trecut cateva zile, regele Agripa si Berenice au sosit la Cezareea, ca sa salute pe Festus. 
14. Si ramanand acolo mai multe zile, Festus a vorbit regelui despre Pavel, zicand: Este aici un barbat, lasat legat de Felix, 
15. In privinta caruia, cand am fost in Ierusalim, mi s-au infatisat arhiereii si batranii iudeilor, cerand osandirea lui. 
16. Eu le-am raspuns ca romanii n-au obiceiul sa dea pe vreun om la pierzare, inainte ca cel invinuit sa aiba de fata pe parasii lui si sa aiba putinta sa se apere pentru vina sa. 
17. Adunandu-se deci ei aici si nefacand eu nici o amanare, a doua zi am stat la judecata si am poruncit sa fie adus barbatul. 
18. Dar parasii care s-au ridicat impotriva lui nu i-au adus nici o invinuire dintre cele rele, pe care le banuiam eu, 
19. Ci aveau cu el niste neintelegeri cu privire la religia lor si la un oarecare Iisus mort, de Care Pavel zice ca traieste. 
20. Si nedumerindu-ma cu privire la cercetarea acestor lucruri, l-am intrebat daca voieste sa mearga la Ierusalim si sa fie judecat acolo pentru acestea. 
21. Dar Pavel, cerand sa fie retinut pentru judecata Cezarului, am poruncit sa fie tinut pana ce il voi trimite la Cezarul. 
22. Iar Agripa a zis catre Festus: As vrea sa aud si eu pe acest om. Iar el a zis: Maine il vei auzi. 
23. Deci a doua zi, Agripa si Berenice venind cu mare alai si intrand in sala de judecata impreuna cu tribunii si cu barbatii cei mai de frunte ai cetatii, Festus a dat porunca sa fie adus Pavel. 
24. Si a zis Festus: Rege Agripa, si voi toti barbatii care sunteti cu noi de fata, vedeti pe acela pentru care toata multimea iudeilor a venit la mine, si in Ierusalim si aici, strigand ca el nu trebuie sa mai traiasca. 
25. Iar eu am inteles ca n-a facut nimic vrednic de moarte; iar el insusi cerand sa fie judecat de Cezarul, am hotarat sa-l trimit. 
26. Dar ceva sigur sa scriu stapanului despre el, nu am. De aceea l-am adus inaintea voastra si mai ales inaintea ta, rege Agripa, ca, dupa ce va fi cercetat, sa am ce sa scriu, 
27. Caci mi se pare nepotrivit sa-l trimit legat, fara sa arat invinuirile ce i se aduc. 

CAPITOLUL  26 
Pavel se dezvinovateste inaintea lui Festus si a regelui Agripa. Amandoi il gasesc nevinovat. 

1. Agripa a zis catre Pavel: Iti este ingaduit sa vorbesti pentru tine. Atunci Pavel, intinzand mana, se apara: 
2. Ma socotesc fericit, o, rege Agripa, ca astazi, inaintea ta, pot sa ma apar de toate cate ma invinuiesc iudeii; 
3. Mai ales, pentru ca tu cunosti toate obiceiurile si neintelegerile iudeilor. De aceea te rog sa ma asculti cu ingaduinta. 
4. Vietuirea mea din tinerete, cum a fost ea de la inceput in poporul meu si in Ierusalim, o stiu toti iudeii. 
5. Daca vor sa dea marturie, ei stiu despre mine, de mult, ca am trait ca fariseu, in tagma cea mai riguroasa a religiei noastre. 
6. Si acum stau la judecata pentru nadejdea fagaduintei facute de Dumnezeu catre parintii nostri, 
7. Si la care cele douasprezece semintii ale noastre, slujind lui Dumnezeu fara incetare, zi si noapte, nadajduiesc sa ajunga. Pentru nadejdea aceasta, o, rege Agripa, sunt parat de iudei. 
8. De ce se socoteste la voi lucru de necrezut ca Dumnezeu inviaza pe cei morti? 
9. Eu unul am socotit, in sinea mea, ca fata de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia sa fac multe impotriva; 
10. Ceea ce am si facut in Ierusalim, si pe multi dintre sfinti i-am inchis in temnite cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar cand erau dati la moarte, mi-am dat si eu incuviintarea. 
11. Si ii pedepseam adesea prin toate sinagogile si-i sileam sa huleasca si, mult infuriindu-ma  impotriva lor, ii urmaream pana si prin cetatile de din afara; 
12. Si in felul acesta, mergand si la Damasc, cu putere si cu insarcinare de la arhierei, 
13. Am vazut, o, rege, la amiaza, in calea mea, o lumina din cer, mai puternica decat stralucirea soarelui, stralucind imprejurul meu si a celor ce mergeau impreuna cu mine. 
14. Si noi toti cazand la pamant, eu am auzit un glas care-mi zicea in limba evreiasca: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Greu iti este sa lovesti in tepusa cu piciorul. 
15. Iar eu am zis: Cine esti Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti. 
16. Dar, scoala-te si stai pe picioarele tale. Caci spre aceasta M-am aratat tie: ca sa te randuiesc slujitor si martor, si al celor ce ai vazut, si al celor intru care Ma voi arata tie. 
17. Alegandu-te pe tine din popor si din neamurile la care te trimit, 
18. Sa le deschizi ochii, ca sa se intoarca de la intuneric la lumina si de la stapanirea lui satana la Dumnezeu, ca sa ia iertarea pacatelor si parte cu cei ce s-au sfintit, prin credinta in Mine. 
19. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultator cerestii aratari; 
20. Ci mai intai celor din Damasc si din Ierusalim, si din toata tara Iudeii, si neamurilor le-am vestit sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, facand lucruri vrednice de pocainta. 
21. Pentru acestea, iudeii, prinzandu-ma in templu, incercau sa ma ucida. 
22. Dobandind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat pana in ziua aceasta, marturisind la mic si la mare, fara sa spun nimic decat ceea ce si proorocii si Moise au spus ca va sa fie: 
23. Ca Hristos avea sa patimeasca si sa fie cel dintai inviat din morti si sa vesteasca lumina si poporului si neamurilor. 
24. Si acestea graind el, intru apararea sa, i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, esti nebun!  Invatatura ta cea multa te duce la nebunie. 
25. Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci graiesc cuvintele adevarului si ale intelepciunii. 
26. Regele stie despre acestea, si in fata lui vorbesc fara sfiala, fiind incredintat ca nimic nu i-a ramas ascuns, pentru ca aceasta nu s-a intamplat, intr-un ungher. 
27. Crezi tu, rege Agripa, in prooroci? Stiu ca crezi. 
28. Iar Agripa a zis catre Pavel: Cu putin de nu ma indupleci sa ma fac si eu crestin! 
29. Iar Pavel a zis: Ori cu putin, ori cu mult, eu m-as ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci si toti care ma asculta astazi sa fie asa cum sunt si eu, afara de aceste lanturi. 
30. Si s-a ridicat si regele si guvernatorul si Berenice si cei care sedeau impreuna cu ei, 
31. Si plecand, vorbeau unii cu altii zicand: Omul acesta n-a facut nimic vrednic de moarte sau de lanturi. 
32. Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea sa fie lasat liber, daca n-ar fi cerut sa fie judecat de Cezarul. 

CAPITOLUL  27 
Pavel, in lanturi, e pornit cu corabia spre Italia. Greutatile calatoriei. Corabia se sfarama, langa Malta, dar oamenii scapa. 

1. Iar dupa ce s-a hotarat sa plecam pe apa in Italia, au dat in primire pe Pavel si pe alti cativa legati unui sutas cu numele Iuliu, din cohorta Augusta. 
2. Si intorcandu-se pe o corabie de la Adramit, care avea sa treaca prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; si era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic. 
3. Si a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtandu-se fata de Pavel cu omenie, i-a dat voie sa se duca la prieteni ca sa primeasca purtarea lor de grija. 
4. Si plecand de acolo, am plutit pe langa Cipru, pentru ca vanturile erau impotriva. 
5. Si strabatand marea Ciliciei si a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei. 
6. Si gasind sutasul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit in ea. 
7. Si multe zile plutind cu incetineala, abia am ajuns in dreptul Cnidului si, fiindca vantul nu ne slabea am plutit pe sub Creta, pe langa Salmone. 
8. Si abia trecand noi pe langa ea, am ajuns intr-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape orasul Lasea. 
9. Si trecand multa vreme si plutirea fiind periculoasa, fiindca trecuse si postul (sarbatorii Ispasirii, care se tinea la evrei toamna), Pavel ii indemna, 
10. Zicandu-le: Barbatilor, vad ca plutirea va sa fie cu necaz si cu multa paguba, nu numai pentru incarcatura si pentru corabie, ci si pentru sufletele noastre. 
11. Iar sutasul se incredea mai mult in carmaci si in stapanul corabiei decat in cele spuse de Pavel. 
12. Si limanul nefiind bun de iernat, cei mai multi dintre ei au dat sfatul sa plecam de acolo si, daca s-ar putea, sa ajungem si sa iernam la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vantul de miazazi-apus si spre vantul de miazanoapte-apus. 
13. Si sufland usor un vant de miazazi si crezand ca sunt in stare sa-si implineasca gandul, ridicand ancora, pluteau cat mai aproape de Creta. 
14. Si nu dupa multa vreme s-a pornit asupra ei un vant puternic, numit Euroclidon (dinspre miazanoapte-rasarit). 
15. Si smulgand corabia, iar ea neputand sa mearga impotriva vantului, ne-am lasat dusi in voia lui. 
16. Si trecand pe langa o insula mica, numita Clauda, cu greu am putut sa fim stapani pe corabie. 
17. Si dupa ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutatoare, incingand corabia pe dedesubt. Si temandu-se sa nu cada in Sirta, au lasat panzele jos si erau dusi asa. 
18. Si fiind tare loviti de furtuna, in ziua urmatoare au aruncat incarcatura. 
19. Si a treia zi, cu mainile lor, au aruncat uneltele corabiei. 
20. Si nearatandu-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, si amenintand furtuna mare, ni se luase orice nadejde de scapare. 
21. Si fiindca nu mancasera de mult, Pavel, stand in mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o, barbatilor, ca ascultandu-ma pe mine, sa nu fi plecat din Creta; si n-ati fi indurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta. 
22. Dar acum va indemn sa aveti voie buna, caci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia. 
23. Caci mi-a aparut in noaptea aceasta un inger al Dumnezeului, al Caruia eu sunt si Caruia ma inchin, 
24. Zicand: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie sa stai inaintea Cezarului; si iata, Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce sunt in corabie cu tine. 
25. De aceea, barbatilor, aveti curaj, caci am incredere in Dumnezeu, ca asa va fi dupa cum mi s-a spus. 
26. Si trebuie sa ajungem pe o insula. 
27. Si cand a fost a paisprezecea noapte de cand eram purtati incoace si incolo pe Adriatica, pe la miezul noptii corabierii au presimtit ca se apropie de un tarm. 
28. Si aruncand masuratoarea in jos au gasit douazeci de stanjeni si, trecand putin mai departe si masurand iarasi, au gasit cincisprezece stanjeni. 
29. Si temandu-se ca nu cumva sa nimerim pe locuri stancoase, au aruncat patru ancore de la partea din urma a corabiei, si doreau sa se faca ziua. 
30. Dar corabierii cautau sa fuga din corabie si au coborat luntrea in mare, sub motiv ca vor sa intinda si ancorele de la partea dinainte. 
31. Pavel a spus sutasului si ostasilor: Daca acestia nu raman in corabie, voi nu puteti sa scapati. 
32. Atunci ostasii au taiat funiile luntrei si au lasat-o sa cada. 
33. Iar, pana sa se faca ziua, Pavel ii ruga pe toti sa manance, zicandu-le: Paisprezece zile sunt azi de cand n-ati mancat, asteptand si nimic gustand. 
34. De aceea, va rog sa mancati, caci aceasta este spre scaparea voastra. Ca nici unuia din voi un fir de par din cap nu-i va pieri. 
35. Si zicand acestea si luand paine, a multumit lui Dumnezeu inaintea tuturor si, frangand, a inceput sa manance. 
36. Si devenind toti voiosi, au luat si ei si au mancat. 
37. Si eram in corabie, de toti, doua sute saptezeci si sase de suflete. 
38. Si saturandu-se de bucate, au usurat corabia, aruncand graul in mare. 
39. Si cand s-a facut ziua, ei n-au cunoscut pamantul, dar au zarit un san de mare, avand tarm nisipos, in care voiau, daca ar putea, sa scoata corabia. 
40. Si desfacand ancorele, le-au lasat in mare, slabind totodata funiile carmelor si, ridicand panza din frunte in bataia vantului, se indreptau spre tarm. 
41. Si cazand pe un damb de nisip au intepenit corabia si partea dinainte, infigandu-se, statea neclintita, iar partea dinapoi se sfarama de puterea valurilor. 
42. Iar ostasii au facut sfat sa omoare pe cei legati, ca sa nu scape vreunul, inotand. 
43. Dar sutasul, voind sa fereasca pe Pavel, i-a impiedicat de la gandul lor si a poruncit ca aceia care pot sa inoate, aruncandu-se cei dintai, sa iasa la uscat; 
44. Iar ceilalti, care pe scanduri, care pe cate ceva de la corabie. Si asa au ajuns cu totii sa scape, la uscat. 

CAPITOLUL  28 
Localnicii din Malta sunt bucurosi de oaspeti. Pavel vindeca pe bolnavi. Soseste in Italia si la Roma si predica doi ani. 

1. Si dupa ce am scapat, am aflat ca insula se numeste Malta. 
2. Iar locuitorii ei ne aratau o deosebita omenie, caci, aprinzand foc, ne-au luat pe toti la ei din pricina ploii care era si a frigului. 
3. Si strangand Pavel gramada de gateje si punandu-le in foc, o vipera a iesit de caldura si s-a prins de mana lui. 
4. Si cand locuitorii au vazut vipera atarnand de mana lui, ziceau unii catre altii: Desigur ca ucigas este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lasat sa traiasca, desi a scapat din mare. 
5. Deci el, scuturand vipera in foc, n-a patimit nici un rau. 
6. Iar ei asteptau ca el sa se umfle, sau sa cada deodata mort. Dar asteptand ei mult si vazand ca nu i se intampla nimic rau, si-au schimbat gandul si ziceau ca el este un zeu. 
7. Si imprejurul acelui loc erau tarinile capeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a gazduit prietenos trei zile. 
8. Si s-a intamplat ca tatal lui Publius zacea in pat, cuprins de friguri si de urdinare cu sange, la care intrand Pavel si rugandu-se, si-a pus mainile peste el si l-a vindecat. 
9. Si intamplandu-se aceasta, veneau la el si ceilalti din insula care aveau boli si se vindecau; 
10. Si acestia ne-au cinstit mult si, cand am plecat, ne-au pus la indemana toate cele de trebuinta. 
11. Dupa trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase in insula si care avea pe ea insemnul Dioscurilor. 
12. Si ajungand la Siracuza, am ramas acolo trei zile. 
13. De unde, inconjurand, am sosit la Regium. Si dupa o zi, sufland vant de miazazi, am ajuns la Puteoli in cealalta zi. 
14. Gasind acolo frati, am fost rugati sa ramanem la ei sapte zile. Si asa am venit la Roma. 
15. Si de acolo, auzind fratii cele despre noi, au venit intru intampinarea noastra pana la Forul lui Apius si la Trei Taverne, pe care, vazandu-i, Pavel a multumit lui Dumnezeu si s-a imbarbatat. 
16. Iar cand am intrat in Roma, sutasul a predat pe cei legati comandantului taberei, iar lui Pavel i s-a ingaduit sa locuiasca aparte cu ostasul care il pazea. 
17. Si dupa trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntasii iudeilor. Si, adunandu-se, zicea catre ei: Barbati frati, desi eu n-am facut nimic rau impotriva poporului (nostru) sau a datinilor parintesti, am fost predat de la Ierusalim, in mainile romanilor. 
18. Acestia, dupa ce m-au cercetat, voiau sa-mi dea drumul, fiindca nu era in mine nici o vina vrednica de moarte. 
19. Dar iudeii, impotrivindu-mi-se, am fost nevoit sa cer sa fiu judecat de Cezarul, dar nu ca as avea de adus vreo para neamului meu. 
20. Deci pentru aceasta cauza v-am chemat sa va vad si sa vorbesc cu voi. Caci pentru nadejdea lui Israel ma aflu eu in acest lant. 
21. Iar ei au zis catre el: Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre frati, ca sa ne vesteasca sau sa ne vorbeasca ceva rau despre tine. 
22. Dar dorim sa auzim de la tine cele ce gandesti; caci despre eresul acesta ne este cunoscut; ca pretutindeni i se sta impotriva. 
23. Deci, randuindu-i o zi, au venit la el, la gazda, mai multi. Si de dimineata pana seara, el le vorbea, dand marturie despre imparatia lui Dumnezeu, cautand sa-i incredinteze despre Iisus din Legea lui Moise si din prooroci. 
24. Si unii credeau celor spuse, iar altii nu credeau. 
25. Si neintelegandu-se unii cu altii, au plecat, zicand Pavel un cuvant ca: Bine a vorbit Duhul Sfant prin Isaia proorocul, catre parintii nostri, 
26. Cand a zis: "Mergi la poporul acesta si zi: Cu auzul veti auzi si nu veti intelege si uitandu-va veti privi, dar nu veti vedea. 
27. Caci inima acestui popor s-a invartosat si cu urechile greu au auzit si ochii lor i-au inchis. Ca nu cumva sa vada cu ochii si sa auda cu urechile si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca si Eu sa-l vindec". 
28. Deci cunoscut sa va fie voua ca aceasta mantuire a lui Dumnezeu s-a trimis paganilor, si ei vor asculta. 
29. Si dupa ce a zis el acestea, iudeii au plecat avand intre ei mare neintelegere. 
30. Iar Pavel a ramas doi ani intregi in casa luata de el cu chirie, si primea pe toti care veneau la el, 
31. Propovaduind imparatia lui Dumnezeu si invatand cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toata indrazneala si fara nici o piedica. 
 


VECHIUL TESTAMENT

NOUL TESTAMENT

Facerea - Intaia Carte a lui Moise Sfanta Evanghelie dupa Matei
Iesirea - A Doua Carte a lui Moise Sfanta Evanghelie dupa Marcu
Leviticul - A Treia Carte a lui Moise Sfanta Evanghelie dupa Luca
Numerii - A Patra Carte a lui Moise Sfanta Evanghelie dupa Ioan
Deuteronomul - A Cincea Carte a lui Moise Faptele Sfintilor Apostoli
Cartea lui Iosua Navi  Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel
Cartea Judecatorilor Intaia Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea Rut  Cartea Intai a Regilor A Doua Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea a Doua a Regilor Epistola catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea a Treia a Regilor Epistola catre Efeseni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea a Patra a Regilor Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea Intai Paralipomena sau Cartea Intai a Cronicilor Epistola catre Coloseni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea a Doua Paralipomena sau Cartea a Doua a Cronicilor Epistola Intaia catre Tesalonicieni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea Intai a lui Ezdra Epistola A Doua catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea lui Neemia sau a Doua Ezdra Epistola Intaia catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel 
Estera Epistola A Doua catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel
Cartea lui Iov Epistola catre Tit a Sfantului Apostol Pavel
Psalmii Epistola catre Filimon a Sfantului Apostol Pavel
Pildele lui Solomon Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel
Ecclesiastul Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov
Cantarea Cantarilor Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru
Isaia A Doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru
Ieremia Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan 
Plangerile lui Ieremia A Doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan
Iezechiel A Treia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan
Daniel Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iuda
Osea Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul
Amos  
Miheia  
Ioil  
Avdie  
Iona  
Naum  
Avacum  
Sofonie  
Agheu  
Zaharia  
Maleahi  
Cartea lui Tobit  
Cartea Iuditei  
Cartea lui Baruh  
Epistola lui Ieremia  
Cantarea celor trei tineri  
Cartea a treia a lui Ezdra  
Cartea Intelepciunii lui Solomon  
Cartea Intelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Eclesiasticul)  
Istoria Susanei  
Istoria omorarii Balaurului si a sfaramarii lui Bel (Luata de la sfarsitul Cartii lui Daniel)  
Cartea Intai a Macabeilor  
Cartea a Doua a Macabeilor  
Cartea a Treia a Macabeilor  
Rugaciunea Regelui Manase  
 
© Biserica Ortodoxă Română
BIBLIA
Untitled Document
Noutăţi

 

Sfinţi Români
Învăţătura de credinţă
Click aici pentru Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă
Sfânta scriptură sau Biblia
Click aici pentru a putea citi Biblia online