Patriarhul Miron Cristea
Patriarhul Nicodim Munteanu
Patriarhul Justinian Marina
Patriarhul Iustin Moisescu

Patriarhul Teoctist Arăpaşu

Al VI-lea Patriarh

 
Patriarhii României
BIBLIA
Calendar Creştin Ortodox
Sfinţi Români
Sfânta Scriptură sau BIBLIA
Învăţătură de credinţă creştină ortodoxă
 
 
Untitled Document

Biblia - Cuprins

Vechiul Testament: Cartea a treia a Macabeilor  

CARTEA A TREIA A MACABEILOR

 
CAPITOLUL 1 
Ptolomeu Filopator vrea sa navaleasca in Sfanta Sfintelor si mare tulburare se face in Ierusalim. 

l. Iar Ptolomeu Filopator, intelegand de la cei care s-au intors ca Antioh a luat locurile cele de sub stapanirea sa, a poruncit tuturor ostilor sale, pedestrasilor si calaretilor, sa se stranga. 
2. Si luand cu sine pe sora sa Arsinoe, a mers pana la locurile cele dinspre Rafia, unde erau tabarati cei care erau cu Antioh. 
3. Iar un oarecare Teodot, gandind sa faca viclenie, a luat cei mai viteji ostasi ai lui Ptolomeu, care mai inainte fusesera supusi lui, si a pornit noaptea la cortul lui Ptolomeu, ca sa-l omoare el singur si in acest chip sa se risipeasca razboiul. 
4. Ci pe acesta l-a scapat Dositei, cel care se zicea al lui Drimilus, care de neam era iudeu, dar dupa aceea si-a schimbat legea si s-a instrainat de la dogmele parintesti; acesta a pus sa se culce in cortul regelui un necunoscut, caruia i s-a intamplat ceea ce era sa patimeasca regele. 
5. Iar dupa aceea, facandu-se razboi mare si izbanda fiind de partea lui Antioh, Arsinoe umbla si ruga pe ostasi cu jale si cu lacrimi, cu parul despletit, ca si pe sine si pe pruncii sai si pe femeile sale, barbateste sa le ajute, fagaduind ca celor care vor birui, fiecaruia va da doua mine de aur. 
6. Si asa s-a intamplat ca multi vrajmasi au pierit in lupte si multi au fost robiti. 
7. Zadarnicind aceasta uneltire, Ptolomeu a socotit sa mearga in cetatile cele mai de aproape, ca sa le mangaie, si dupa ce a facut aceasta si a impartit daruri capistilor, a facut pe cei supusi ai sai sa fie cu inima buna. 
8. Iar Iudeii au trimis la el din marele sfat si dintre cei mai de frunte, ca sa i se inchine si sa-i duca daruri si sa-i faca urari pentru cele ce s-au petrecut; dar s-a intamplat ca si el tocmai avea de gand sa mearga catre ei. 
9. Si dupa ce s-a dus la Ierusalim, a jertfit prea marelui Dumnezeu si a dat daruri si semne de cinstire locului. 
10. Si venind la templu si cu sarguinta si cu buna cuviinta minunandu-se si mirandu-se de randuiala cea buna a templului Domnului, a gandit sa se sfatuiasca, sa intre in el. 
11. Iar cand i s-a spus ca nu se cuvine a se face aceasta, ca nu numai celor din neamuri nu este slobod, ci nici tuturor preotilor, fara numai arhiereului, care pe toti povatuieste, ci si acestuia o data in an, el nicidecum n-a vrut sa asculte. 
12. Ci macar de s-a si citit inaintea lui legea, tot n-a renuntat a intra, zicand ca trebuie sa intre, si macar ca ei sunt lipsiti de aceasta cinste, "eu nu trebuie sa fiu lipsit", si i-a intrebat pentru ce, intrand el prin tot templul Domnului, nimeni din cei care erau acolo nu l-a oprit. 
13. Si un oarecare, fara sa gandeasca, a zis: "Rau s-a facut aceasta; iar el a voit sa stie din care pricina nu trebuie sa intre cu voia sau fara voia lor? 
14. Iar preotii, cu toate vesmintele imbracati, cazandu-i inainte, se rugau prea marelui Dumnezeu sa le ajute la aceasta nevoie ce li s-a intamplat si sa intoarca pornirea raului navalitor, de strigare cu plans umpland templul Domnului, iar cei care erau in cetate, tulburandu-se, au sarit cuprinsi de groaza, nestiind ce se face. 
15. Si fecioarele cele inchise in camari, impreuna cu mamele ce le-au nascut, s-au pornit, si cu cenusa si cu praf presarandu-si capetele, au umplut ulitele de suspinuri si de plansete. 
16. Si cele care se inchisesera de curand in camarile lor de nunta, asa cum erau gasite, lasand rusinea ce li se cuvenea, degraba au alergat in cetate. 
17. Iar mamele si doicele lasand pruncii cei de curand nascuti, incoace si incolo, unele prin case, altele prin ulite fara de opreala se adunau la prea marele locas. 
18. Si de multe feluri era rugaciunea celor care se adunasera, din pricina lucrurilor fara de cuviinta pe care incerca regele sa le faca. 
19. Si impreuna cu acestia, cetatenii luand indrazneala, nu-l sufereau sa plineasca planul din gandul lui; ci au strigat sa se porneasca la arme, si barbateste pentru legea parinteasca sa moara, si mare zarva au facut in sfanta cetate. 
20. Si cu greu preotii si batranii l-au induplecat si s-au intors iarasi la locul lor de rugaciune. 
21. Si multimea ca si mai inainte astepta rugandu-se; iar batranii, care erau cu regele, in multe chipuri ispiteau, ca sa mute gandul lui cel semet de la planul ce-l gandise. 
22. Iar el mai indraznet facandu-se, lasand toate, se gatea sa intre, ca sa savarseasca cele ce mai inainte a zis. 
23. Vazand acestea si cei care erau cu regele, s-au intors sa se roage cu ai nostri Celui care are toata puterea, ca acelor care erau acolo sa le ajute si sa nu treaca cu vederea aceasta fapta fara de lege si semeata. 
24. Si strigarea cea necontenita si plina de durere a multimii care se adunase s-a facut strigat neinchipuit, 
25. Incat parea ca nu numai oamenii, ci si peretii si pamantul intreg striga, toti vrand mai degraba moartea decat pangarirea locului sfant. 

CAPITOLUL 2 
Rugaciunea lui Simon arhiereul si a celorlalti Iudei; pedeapsa lui Ptolomeu si insanatosirea lui. 

1. Iar Simon arhiereul, ingenunchind inaintea templului si cu cuviinta intinzandu-si mainile, s-a rugat asa: 
2. "Doamne! Doamne, Imparatul cerurilor si Stapanul a toata faptura, Cel sfant intre sfinti, singur stapanitor, atottiitor, cauta spre noi, cel care suntem asupriti de paganul cel nelegiuit care este infierbantat de indrazneala si de putere, 
3. Ca Tu esti Cel Care ai facut toate si toate le stapanesti; Doamne, drept esti, Cel care judeci pe cei care cu semetie si cu trufie se poarta. 
4. Tu pe cei care mai inainte au facut strambatate, intre care si uriasi erau, care intru vitejie si intru indrazneala nadajduiau, i-ai pierdut, aducand peste ei apa nemasurata. 
5. Tu pe Sodomenii cei semeti si cuprinsi cu vadita si cu nespusa rautate, cu foc si cu pucioasa i-ai ars, pilda dandu-i urmasilor. 
6. Tu, pe indraznetul Faraon, care pe Israel, poporul Tau cel sfant, l-a robit, cu multe si osebite munci ispitindu-l, ai aratat puterea Ta. 
7. Si dupa aceasta, ai aratat puterea Ta cea mare, cand l-ai inecat in fundul marii, in timp ce gonea el dupa poporul Tau cu care si cu multime de gloate; iar pe cei care au crezut intru Tine, Cel care stapanesti peste toata faptura, intregi i-ai trecut, care, cunoscand lucrul mainilor Tale, Te-au laudat pe Tine Cel Atottiitor. 
8. Tu, Imparate, Cel care ai zidit acest pamant nemarginit si nemasurat, ales-ai cetatea aceasta si ai sfintit locul acesta spre numele Tau, Tu, Cel care nu ai trebuinta de nimic si l-ai preamarit cu stralucita aratare, inaltandu-l spre slava marelui si preacinstitului Tau nume. 
9. Si, iubind casa lui Israel, ai fagaduit ca oricand, abatandu-ne noi de la Tine, ne va cuprinde stramtorarea si venind in locul acesta sa ne rugam, vei asculta rugaciunea noastra. 
10. Si cu adevarat credincios si adevarat esti, ca de multe ori, cand erau in nevoie parintii nostri, intru smerenia loz le-ai ajutat si i-ai izbavit de mari nevoi. 
11. Iata dar acum, imparate sfinte, pentru pacatele noastre cele multe si mari, ne asuprim si suntem supusi vrajmasilor nostri si parasiti intru neputinte. 
12. Si intr-aceasta cadere a noastra, indraznetul si nelegiuitul acesta se nevoieste ca sa ocarasca locul cel sfant, pe care l-ai ales pe pamantul acesta numelui Tau celui slavit. 
13. Ca locasul Tau este cerul cerului, la care oamenii nu se pot apropia; dar Tu ai binevoit, intru slava Ta, sa sfintesti locul acesta pentru poporul Tau Israel. 
14. Nu aduce peste noi razbunarea Ta prin necuratii acestia, nici ne pedepsi pe noi, prin cei nelegiuiti, ca sa nu se laude cei fara de lege intru mania lor, nici sa se veseleasca intru trufia limbii lor, zicand: "Noi am calcat casa sfinteniei, cum se calca locasul uraciunilor". 
15. Sterge pacatele noastre si risipeste greselile noastre si arata mila Ta in ceasul acesta, degraba sa ne intampine pe noi indurarile Tale si pune lauda in gura celor care au cazut si s-au zdrobit cu sufletele, fa-ne noua pace". 
16. Iar atotvazatorul Dumnezeu, Cel decat toate mai sfant, intru sfant locasul Sau auzind rugaciunea cea dupa lege facuta, pe semetul si indraznetul acela trufas, foarte l-a lovit, 
17. Incoace si incolo clatinandu-l pe el, cum se clatina trestia de vant, incat zacea pe pamant neputand face nimic si era cu madularele slabanoage si nici a grai nu putea, cu dreapta judecata fiind certat. 
18. Deci prietenii si pazitorii trupului lui vazand acea iute bataie care l-a apucat, temandu-se ca sa nu fie lipsit de viata, degraba l-au scos afara, spaimantati de nespusa frica. 
19. Iar dupa catava vreme, trezindu-se, nicidecum nu s-a pocait dupa acea bataie, ci cuvinte amare si ingrozitoare graind, s-a dus. 
20. Si sosind in Egipt si adaugand rautatile cu ajutorul tovarasilor celor lepadati de toata dreptatea, pe care mai inainte i-am aratat, 
21. Nu s-a indestulat numai cu acele nenumarate nelegiuiri, ci si la atata indraznire a venit, incat in toate locurile graia blesteme asupra poporului si multi din prieteni, vazand gandul regelui, cautau sa-i faca voia. 
22. Ca isi pusese in gand regele ca asupra poporului iudeu sa dea hula, si ridicand la turnul cel de linga curte stalp, a sapat pe el scrisoare, 
23. Ca niciunul din cei care nu aduc jertfa sa nu intre in templele lor si toti Iudeii sa fie scrisi de-a valma cu poporul de rand si sa fie trecuti la un loc cu bastinasii; iar cei care ar raspunde impotriva, cu sila luandu-i, sa-i omoare. 
24. Pe cei inscrisi sa-i insemne cu foc, cu semnul lui Dionisie, incrustandu-le pe trup frunza de iedera si trecandu-i astfel in randul celor care au dreptul sa fie crutati. 
25. Insa ca sa nu se vada cum ca tuturor este vrajmas, a scris dedesubt: "Ca de vor voi unii dintre ei sa petreaca intre cei care sunt alesi spre slujbele jertfelor, acestia sa aiba aceleasi drepturi ca si Alexandrinii". 
26. Deci unii din cetate, urand randuielile bunei credinte ale cetatii, lesne s-au dat pe sine, ca si cum mare cinste ar dobandi petrecerea ce vor avea cu regele. 
27. Iar cei mai multi, cu vitejesc suflet intarindu-se, nu s-au despartit de buna credinta, ci, cu bani rascumparandu-si viata, fara de frica se nevoiau a scapa de la inscriere, buna nadejde avand ca le va veni aparare. 
28. Si de cei care se departau de la ei se scarbeau si ca pe niste vrajmasi neamului lor ii judeca si ii lipsea de petrecerea cea de obste si de ajutor. 

CAPITOLUL 3 
Ptolomeu Filopator porunceste pierzarea a toata suflarea din Iuda. 

1. Intelegand acestea necredinciosul, atat s-a maniat, incat s-a infuriat nu numai pe Iudeii care locuiau in Alexandria, ci si celor din tara se impotrivea cu mai multa strasnicie si a poruncit ca degraba sa-i stranga pe toti la un loc si cu moarte grea sa-i omoare. 
2. Si acestea gatindu-se, veste rea asupra Iudeilor s-a vestit la oamenii cei poftitori de rau, carora li se da prilej a-si implini voia, oprindu-i de la legile lor. 
3. Iar Iudeii in tot timpul pastrau dragoste si credinta regilor si fiindca ei se temeau de Dumnezeu si umblau in legea Lui, se osebeau prin mancarurile lor si pentru aceasta erau urati de unii, dar pentru ca cinsteau pe Dumnezeu cu faptele cele bune ale lucrurilor celor drepte, impodobindu-si petrecerea lor, tuturor oamenilor erau placuti. 
4. Buna vietuire a neamului iudeu care la toti era vestita, acei straini de neam nici intr-un chip nu au socotit-o; iar osebirea inchinaciunii si a mancarurilor o vesteau, zicand ca nici de rege, nici de puteri nu asculta oamenii acestia, ci sunt rai la inima si foarte impotrivitori lucrurilor si mare defaimare au atatat. 
5. Iar Elinii din cetate, nefiind cu nimic nedreptatiti de Iudei, vazand acea galceava neasteptata si navalire fara de veste asupra oamenilor acestora si alergaturi impreuna neostenite facandu-se, a le ajuta nu puteau, ca era porunca domneasca. 
6. Ci se rugau si cu greu sufereau gandind ca se vor schimba acestea, deoarece un popor atat de numeros nu putea fi lasat fara ajutor, intrucat el nu savarsise nimic rau. 
7. Iar unii vecini si prieteni si negutatori graiau pe ascuns unii cu altii, fagaduindu-le ca le vor fi credinciosi si cu toti dimpreuna ii vor apara si bucurosi vor veni sa le ajute. 
8. Iar Ptolomeu, pentru ca ii mergea bine acum, semetindu-se si necautand la puterea prea mare a lui Dumnezeu, ci gandind ca pururea acelasi plan va ramane, a scris asupra lor cartea aceasta: 
9. "Regele Ptolomeu Filopator, povatuitorului de ostire si ostasilor celor care sunt in Egipt si in orice loc, bucurie si sanatate si eu sunt sanatos si treburile noastre merg bine. 
10. Ostirea noastra cea trimisa in Asia, de care stiti si voi, cu ajutorul zeilor si cu vitejia noastra, foarte buna izbanda a avut; drept aceea am socotit ca nu cu sila armelor, ci cu blandete si cu multa iubire de oameni sa castigam neamurile care locuiesc in Cele-Siria si in Fenicia si bine sa le fac cu bucurie. 
11. Si capistilor celor de prin cetati impartindu-le venituri multe, mers-am si la Ierusalim, suindu-ne sa cinstim templul celor necredinciosi, care niciodata nu inceteaza de la nebunie. 
12. Iar ei cu cuvantul au primit venirea noastra, insa cu fapta au lucrat vicleneste, caci vrand noi sa intram in templul lor si cu cuviincioase si frumoase daruri sa-l cinstim, ei semetindu-se ca si mai demult, ne-au oprit a intra; iar noi am ramas de buna socotinta noastra. 
13. Si ei n-au simtit puterea noastra cu care noi ne aratam catre toti oamenii, calauziti fiind de iubirea fata de oameni, ei gandul lor cel rau care il au pentru noi l-au aratat aievea, ca acei care numai ei singuri se impotrivesc regilor si binefacatorilor lor si nimic ce este adevarat nu vor sa sufere. 
14. Si noi, nepotrivindu-ne nebuniei lor si intorcandu-ne cu biruinta in Egipt, am aratat dragoste tuturor neamurilor si am facut ceea ce se cuvenea sa facem. 
15. Pentru acestea nimanui din cei care sunt de un neam cu ei n-am tinut vrajmasie si pentru ajutorul ce ne-au dat si pentru cele ce le-am incredintat lor de la inceput si de care ei au avut grija, ca sa le schimbam starea lor de pana acum, am voit cetateniei Alexandrinilor sa-i invrednicim si partasi preotilor celor de-a pururea sa-i facem. 
16. Iar ei, impotrivire luand si, cu rautatea cea impreuna cu ei nascuta, lepadand binele si pururea la rau abatandu-se, nu numai ca s-au intors de la cea nepretuita cetatenie, ci inca si de la cei putini dintre ei care se afla spre noi cu bunavointa se intorc si cu cuvantul si cu tacerea pururea marturisesc ura lor, pandind neincetat ca noi, din pricina vietuirii lor ticaloase, sa calcam randuielile date. 
17. Pentru aceea si cu semne bine adeverindu-ni-se, ca acestia in tot chipul au gand rau spre noi, si mai inainte socotind, ca nu cumva mai pe urma, tulburare fara de veste facandu-se, pe acesti necredinciosi tainici vanzatori si barbari, sa-i avem vrajmasi, 
18. Am poruncit, ca indata ce va sosi la voi scrisoarea aceasta, pe cei insemnati in ea, impreuna cu femeile si cu pruncii, ocarati-i si-i jefuiti si intr-aceeasi zi sa-i trimiteti la noi, de pretutindeni, cu legaturi de fier legati, ca, precum se cuvine celor rai, eu moarte nemiloasa si de ocara sa piara. 
19. Ca dupa ce se vor pedepsi toti acestia, am socotit ca de aici inainte lucrurile noastre se vor temeinici intru bunastare si mai buna randuiala. 
20. Iar oricine va ascunde pe vre-un Iudeu, ori batran, ori tanar, ori prunc la sanul mamei, cu groaznice chinuri se va chinui eu toata casa. 
21. Si cine va spune pe cel care va ascunde, acela va lua averea celui care va cadea sub vina si din argintul domnesc doua mii de drahme si cu slobozenie se va incununa. 
22. Iar tot locul unde se va afla ascuns Iudeu, pustiit si ars de foc sa se faca, incat ia toata firea cea pieritoare fara de treaba sa se socoteasca in toata vremea". Asa a fost scrisa cartea. 

CAPITOLUL 4 
Nici o cetate nu era fara de plans din cauza izgonirii Iudeilor, pe care nu-i pot inscrie trimisii in patruzeci de zile. Aceasta impiedicare era din randuiala dumnezeiasca. 

1. Iar oriunde sosea porunca aceasta paganii faceau ospat poporului cu strigari si bucurie si cu indrazneala isi aratau pizma cea rea, pe care o aveau demult in inima lor. 
2. Insa printre Iudei era neincetata plangere si tanguire cu foarte mare strigare, cu lacrimi si suspinuri fierbinti ale inimii, pretutindeni plangand pieirea cea neasteptata mai inainte, care fara de veste s-a hotarat asupra lor. 
3. Ce tinut sau cetate, sau ce asezare locuita de pretutindeni sau ce cai nu erau pline de vaietele si de plansetele lor? 
4. Ca asa de groaznic si fara de mila de mai marii cetatilor erau scosi afara toti laolalta, incat si unora dintre vrajmasii lor, cu mintea privind cumplitele chinuri, li se facea mila si, vazand neasteptata schimbare a vietii, lacrimau pentru prigoana lor cea afara din cale de jalnica. 
5. Ca se aducea multime de batrani albi de caruntete, ale caror picioare, fiind incovoiate de batranete si pasind incet, ii sileau, fara rusine, sa paseasca iute. 
6. Si femeile tinere, de curand maritate, in loc de a se veseli, se vaitau si cositele cele unse cu mir, cu praf presarandu-le, erau aduse neacoperite cu val; si in loc de cantari de nunta, toate laolalta incepeau a plange, ca si cum ar fi smulse ca prazi de alte neamuri, si fiind legate cu sila, poporul le tragea sa le bage in corabie. 
7. Si barbatii acestora cu lanturi in loc de cununi erau legati la grumaji in varsta cea ca o floare a tineretilor; in loc de desfatare si de veselie tinereasca, zilele celelalte de nunta in plangeri le petreceau, vazandu-si langa picioare groapa deschisa. 
8. Si-i duceau ca pe niste fiare, legati cu lanturi de fier: unii de cumpenele corabiilor aveau grumajii prinsi in cuie, altii aveau picioarele strans legate cu obezi si deasupra cu podine astupati, spre a nu vedea lumina si de toate partile sa le fie ochii in intuneric, ca sa-i duca pe apa ca pe niste uneltitori. 
9. Pe acestia, dupa ce i-au bagat in corabie si au savarsit calatoria precum poruncise regele, a dat ordin sa-i aseze in tabara, inaintea cetatii, in locul cel de alergare al cailor, care era foarte larg imprejur si bun de a-i putea vedea, pentru ca sa-i batjocoreasca toti cei care intrau in cetate si cei care ieseau de calatoreau in tara, ca nici cu ostirile lui sa nu se impreune, nici in cetate sa nu fie primiti. 
10. Iar dupa ce s-a facut aceasta, auzind regele ca Iudeii cei din cetate adesea ies pe ascuns isi plang ticalosia cea de ocara a fratilor lor, maniindu-se, a poruncit ca si acestora sa le faca la fel ca si celorlalti si nici intr-un chip sa nu scape de chinuri. 
11. Si a mai poruncit sa fie inscrisa pe nume toata semintia si sa nu fie pusi la muncile si la chinurile care au fost aratate pe scurt mai inainte, ci sa fie pedepsiti cu chinurile din sentinta regelui; apoi intr-o singura zi sa fie omorati. 
12. Facutu-s-a dar inscrierea acestora cu amara silinta si cu semeteasca nevointa, de la rasaritul soarelui pana la apus, lucru care nu s-a sfarsit deplin pana dupa patruzeci de zile. 
13. Iar regele tare si neincetat s-a umplut de bucurie si a facut ospete la toti idolii si cu mintea ratacita, departata de la adevar, si cu spurcata gura lauda pe idolii cei multi, care nici nu pot sa graiasca, nici nu pot sa vina in ajutor; iar asupra prea marelui Dumnezeu, lucruri necuvioase graia. 
14. Iar dupa ce a trecut vremea cea mai inainte zisa, au adus scriitorii raspuns regelui ca nu mai pot face inscrierea Iudeilor mai departe din cauza nenumaratei lor multimi; ca cei mai multi erau adunati prin tara, altii adunati prin case, iar altii intr-alte locuri, incat cu neputinta era la toti carmuitorii care erau peste Egipt sa ispraveasca lucrul. 
15. Deci a crezut regele ca este adevarat aceasta, dar ii infricosa pe aceia, spunand ca ei ar fi luat daruri si ar fi facut viclesug ca sa scape; iar ei ziceau si aratau cum ca si hartia si condeiele cele de scris s-au sfarsit. 
16. Iar aceasta a fost lucrarea purtarii de grija a lui Dumnezeu, cea nebiruita a Celui Care din cer ajuta iudeilor. 

CAPITOLUL 5 
Regele poruncind lui Ermon sa inarmeze elefanti in ziua urmatoare, ca sa omoare pe Iudei, a trimis Dumnezeu somn, si a trecut ceasul, si prin rugaciune i-a izbavit de moarte. 

l. Atunci regele, chemand pe Ermon, care purta grija de elefanti si umplandu-se de grea iutime si de manie si neinduplecandu-se in nici un chip, 
2. A poruncit ca, spre ziua cea urmatoare, cu tamaie de ajuns si cu vin mult neamestecat sa adape pe toti elefantii - care erau de toti cinci sute - si dupa ce se vor salbatici de acea bautura multa, sa-i slobozeasca asupra Iudeilor ca sa-i omoare. 
3. Si dupa ce a poruncit el acestea, s-a intors la ospat, adunand pe cei mai mari dintre prieteni si din ostire, care erau cei mai inversunati impotriva Iudeilor. 
4. Iar Ermon, cel mai mare peste elefanti, a indeplinit dupa cuviinta cele ce i s-au poruncit. 
5. Si slujitorii cei randuiti la aceasta, decuseara iesind, au legat mainile nenorocitilor Iudei si alte mestesuguri au facut toata noaptea imprejurul lor, socotind ca va pieri deodata cu totul neamul acela. 
6. Iar Iudeii, care se vedeau lipsiti de tot acoperamantul intre pagani din cauza greutatii legaturilor, care de toate partile ii cuprinsese, 
7. Catre Domnul cel Atottiitor, Cel Care stapaneste toata puterea, catre Dumnezeu si Parintele cel milostiv al lor, toti cu lacrimi neincetate au strigat, rugandu-se, 
8. Ca sa zadarniceasca planul cel nelegiuit si cu marire aratata sa-i izbaveasca de moartea care era gata la picioarele lor. 
9. Si rugaciunea acestora neincetat se suia la cer. 
10. Iar Ermon, dupa ce pe cumplitii elefanti, adapandu-i, i-a umplut de vin mult si i-a saturat de tamaie, a venit de dimineata a doua zi la curte, ca sa spuna regelui acestea. 
11. Insa Cel care daruieste tuturor carora voieste acest lucru bun, facut de la inceput si pentru noapte si pentru zi, adica somnul, a trimis regelui un somn prelungit, 
12. Incat prin purtarea de grija a Domnului, fiind cuprins cu prea dulce si adanc somn, tot planul lui cel nelegiuit a fost rasturnat in intregime si pentru hotararea lui cea neschimbata a fost groaznic inselat. 
13. Iar Iudeii scapand de ceasul care mai inainte era insemnat, pe Dumnezeu cel Sfant al lor L-au laudat si iarasi s-au rugat Celui care S-a impacat cu ei, ca sa arate taria mainii Sale celei puternice asupra neamurilor trufase. 
14. Si fiind ceasul aproape zece si jumatate, crainicul regesc, vazand ca cei chemati la masa s-au strans, s-a dus la rege ca sa-l trezeasca. 
15. Si abia desteptandu-l, i-a spus ca vremea ospatului aproape a trecut si i-a mai dat de stire si despre ceea ce se facuse. 
16. Si acestea ascultandu-le regele, s-a intors la ospat si a poruncit celor ce venisera la ospat sa sada in preajma lui. 
17. Si dupa ce s-a facut aceasta, i-a indemnat sa fie voiosi si sa se desfateze, ca aceasta este partea cea mai de cinste a ospatului. 
18. Iar inmultind vorba, regele a chemat pe Ermon si cu amara infricosare l-a intrebat pentru ce pricina au fost lasati Iudeii sa fie vii astazi? 
19. Iar el a spus ca in noaptea trecuta a implinit ce i s-a poruncit. Si au marturisit si prietenii lui. 
20. Iar regele, avand cruzime mai grea decat Falaris, a zis: Pentru somnul de astazi, sa-i lasam; iar tu, fara intarziere, pe maine sa pregatesti la fel elefantii spre pieirea necuviosilor Iudei. 
21. Acestea zicand regele, toti cei ce erau aici au incuviintat cu lingusire si veseli s-au dus fiecare in casa sa, 
22. Unde in acea noapte nu atata au dormit, cat s-au chibzuit sa faca tot felul de batjocura impotriva celor care pareau uitati de Dumnezeu. 
23. Si cand canta cocosul de dimineata, Ermon, inarmand elefantii, i-a adus la curtea cea mare unde se faceau jertfe; 
24. Multimea din cetate s-a adunat sa vada acea priveliste ticaloasa, asteptand cu nerabdare dimineata, 
25. Iar Iudeii, neincetat tragandu-si sufletul, cu rugaciune, cu multe lacrimi si cu cantari jalnice, cu mainile intinse la cer, se rugau prea marelui Dumnezeu, ca iarasi degraba sa le ajute. 
26. Si cand inca razele soarelui nu se revarsasera - regele primind prietenia venit Ermon si l-a chemat sa iasa, spunandu-i ca ceea ce a poftit este gata. 
27. Iar el auzind si ingrozindu-se de acea neobisnuita imbulzeala de popor, fiind cuprins de o desavarsita uitare, a intrebat pentru ce a facut el aceasta cu atata sarguinta. 
28. Iar aceasta era lucrarea lui Dumnezeu atotstapanitorul, care a facut ca mintea lui sa-si uite de cele ce mai inainte a gandit sa faca. 
29. Ermon si prietenii toti i-au spus: elefantii si oastea, o, rege, sunt gata din porunca ta. 
30. Iar el umplandu-se de grea manie pentru aceste cuvinte - pentru ca cu purtarea de grija a lui Dumnezeu i se risipise tot gandul cel despre acestea - si cautand groaznic catre eu, a zis: 
31. "De ar fi parintii tai aici sau fii fiilor, acestia ar fi gata de mancare fiarelor salbatice, incat s-ar satura din trupurile lor in locul nevinovatilor Iudei, care, mie si parintilor mei, intreaga si nemutata credinta au aratat. 
32. Si de ce nu m-as gandi la dragostea de a fi crescut impreuna si la slujba ta, iti ridicam viata pentru acestea". 
33. Atunci Ermon de naprazna s-a umplut de covarsitoare frica, si cu vederea si cu fata s-a speriat. 
34. Iar prietenii s-au furisat trist unul cate unul si pe cei adunati i-a slobozit pe fiecare la lucrul sau. 
35. Iar Iudeii, auzind de purtarea regelui, au laudat pe luminatul Dumnezeu, Domnul si imparatul imparatilor, ca unii care au dobandit de la el acest ajutor. 
36. Dupa aceea, iarasi facand regele ospat si indemnand pe oaspeti sa fie cu voie buna, 
37. A chemat pe Ermon si cu infricosare i-a zis: "De cate ori trebuie sa-ti poruncesc un lucru, netrebnicule? 
38. Si acum inarmeaza elefantii pe maine sa piarda pe iudei". 
39. Iar rudeniile care sedeau impreuna cu el, mirandu-se de acest nestatator gand, au zis acestea: 
40. "Doamne! Pana cand ca pe niste dobitoace necuvantatoare ne vei ispiti, acum a treia oara poruncind sa-i piarda si apoi cand va sa faca, schimbandu-ti gandul, iarasi strici cele ce ai poruncit? 
41. De aceea cetatea aceasta se tulbura asteptand, ca de multe ori s-au adunat si acum este primejdie sa nu se lase tarata spre tulburari". 
42. Pentru aceea, regele, tocmai ca Falaris, s-a umplut de nesocotinta si de schimbarile sufletului, care s-au facut in el din pricina Iudeilor, nebagand nici o seama, cu juramant spurcat s-a jurat cum ca el, fara de nici o zabava, ii va trimite la iad pe acestia, aruncandu-i la genunchii si la picioarele fiarelor. 
43. Dupa aceea porni-va razboi impotriva Iudeii, ca sa o faca tot una cu pamantul, cu foc si cu sabie degrab sa o bata si templul lor cel necalcat de el, cu foc sa-l arda curand, si pentru cei ce aduc acolo jertfe, pustietate sa devina pentru toata vremea. 
44. Atunci, bucurosi ducandu-se prietenii si rudeniile, cu credinta randuiau ostirile gata de paza in locurile cele mai potrivite ale cetatii. 
45. Iar cel mai mare peste elefanti a adus fiarele la patima nebuna - ca sa zicem asa - cu bauturi foarte mirositoare si cu vin netamaiat, groaznic pregatindu-le. 
46. Drept aceea, catre luminarea de ziua, cand era cetatea plina de nenumarata multime care se indrepta spre locul de alergare al cailor, el a intrat in palat ca sa pofteasca pe rege la privelistea care fusese pregatita. 
47. Si el umplandu-si mintea sa cea pagana de manie grea, cu toata greutatea impreuna cu fiarele s-a pornit, dorind sa vada cu inima tare si cu ochii sai jalnica si ticaloasa pieire a celor mai inainte insemnati. 
48. Iar cand au vazut Iudeii pe la poarta praful elefantilor care ieseau si al ostirii celei inarmate, care venea pe urma, si al picioarelor multimii si au auzit larma cea cu groaznic sunet, 
49. Socotind ca aceea este clipa cea mai de pe urma a vietii si sfarsitul chinuitei asteptari, spre jale si plangere intorcandu-se, se sarutau unul pe altul si, imbratisandu-se, cadeau pe grumajii rudelor, parintii peste fii si maicile peste fiice, si unele avand la sani pruncii de curand nascuti, ii aplecau sa suga laptele cel de pe urma. 
50. Si aducandu-si aminte si de ajutorintele cele de mai inainte, care li s-au facut din cer, toti odata cazand cu fata la pamant si pe prunci luandu-i de la sani, 
51. Au strigat cu glas foarte mare, rugandu-se Celui Atotputernic, ca, cu aratarea sa se milostiveasca spre ei, cei ce sunt acum la portile pieirii. 

CAPITOLUL 6 
Rugaciunea preotului Eleazar. Aratarea ingerilor aparatori. Intoarcerea fiarelor asupra ostasilor. Schimbarea inimii regelui spre bine si izbavirea Iudeilor. 

1. Iar un oarecare Eleazar, om de treaba, unul din preotii tarii, in varsta batranetilor fiind si cu toata fapta vietii celei bune impodobit, potolind pe batranii cei dimprejurul sau, chemand pe Dumnezeu cel sfant, acesta s-a rugat: 
2. "Imparate mare, tiitorule prea inalte, atotputernice Dumnezeule! Cel ce toata zidirea o carmuiesti, cauta cu milostivire, 
3. Cauta spre samanta lui Avraam, spre fiii lui Iacov celui sfintit, poporul mostenirii Tale celei sfinte, cel ce este acum strain in pamant strain si care fara vina piere, Parinte! 
4. Tu pe Faraon, regele Egiptului acestuia, cel ce avea multe, si cel ce s-a inaltat cu semetie nelegiuita si cu limba laudaroasa, impreuna cu ostirea lui cea trufasa, in mare, inecati i-ai pierdut, cu lumina milii luminand pe neamul lui Israel. 
5. Tu pe Sanherib, cel ce cu nenumarate puteri s-a semetit, regele cel crud al Asirienilor, cel ce cu sabia supunea tot pamantul si se ridica asupra sfintei Tale cetati, cu mandrie si cu indrazneala blasfemii graind, Doamne, l-ai infrant, luminat aratand neamurilor taria ta cea multa; 
6. Tu pe cei trei tineri in Babilon care de buna voie si-au dat focului viata lor, ca sa nu se inchine celor desarte, racorind cuptorul cel aprins, i-ai izbavit, pazindu-le si parul nevatamat, trimitand para focului asupra tuturor vrajmasilor; 
7. Tu pe Daniel, cel de invinuirile cele pline de pizma, aruncat in groapa spre mancare leilor, nevatamat l-ai scos la lumina. 
8. Si pe Iona cel hranit intru adancuri, chinuit fara de crutare in pantecele chitului, nevatamat la toti ai lui l-ai aratat, o, Parinte! 
9. Si acum nu zabovi mult milostive, scaparea tuturor, degraba Te arata celor din neamul lui Israel, care asuprit este de neamurile cele urate si fara de lege. 
10. Iar daca, prin robirea in tara straina, ne-am intinat viata cu faradelegi, scapa-ne din mana vrajmasilor nostri si apoi pierde-ne, Doamne, cum vei vrea. 
11. Ca sa nu se laude cei ce cugeta cele desarte, din pricina pieirii celor iubiti ai Tai, zicand: Nici Dumnezeul lor nu i-a izbavit. 
12. Iar Tu, cel vesnic, cel ce ai toata taria si toata puterea, cauta acum si ne miluieste pe noi, cei ce cu silnicia nedreapta a celor fara de lege, ca niste talhari, suntem omorati. 
13. Infricoseaza neamurile cu puterea Ta cea nebiruita astazi, Cel ce poti izbavi pe neamul lui Iacov. 
14. Tie se roaga toata multimea pruncilor si parintii acestora cu lacrimi. 
15. Vadit sa fie tuturor neamurilor ca esti cu noi, Doamne, si nu Ti-ai intors fata de la noi, ci, precum ai zis, ca nici in pamantul vrajmasilor pe ai Tai nu i-ai trecut cu vederea, asa savarseste, Doamne". 
16. Iar Eleazar, sfarsind rugaciunea, regele, cu fiarele si cu tot alaiul ostasesc, a venit la locul de alergare al cailor, 
17. Si vazand Iudeii, au strigat tare la cer, incat si vaile cele de aproape impreuna rasunand, mare plangere au facut in toata tabara. 
18. Atunci marele, slavitul, atottiitorul si adevaratul Dumnezeu, aratand sfanta Sa fata, a deschis portile cele ceresti , din care doi slaviti ingeri infricosati la chip s-au pogorat vazuti de toti, afara de Iudei. 
19. Si s-au asezat in fata ostirii vrajmasilor, si puterea vrajmasilor au umplut-o de zbucium si de frica, si cu obezi au legat-o din care nu s-au putut misca, 
20. Si sub frica a fost si trupul regelui, indraznirea lui cea cu grea manie uitand-o. 
21. Si s-au intors fiarele asupra puterii celei inarmate, care venea dinapoi, si-i calcau e aceia si-i pierdeau. 
22. Si s-a intors mania regelui spre jale si spre lacrimi, din pricina celor ce uneltise mai inainte, 
23. Ca auzind strigarea si vazandu-i pe toti cu fata la pamant spre pieire, lacrimand el, cu manie pe prieteni ii mustra, zicand: 
24. "Alaturi cu mine domniti si pe tirani i-ati covarsit cu tirania si pe mine insumi, cel care sunt al vostru binefacator, va ispititi sa ma lipsiti de domnie si de suflet, in ascuns uneltind cele ce nu folosesc domniei. 
25. Cine a strans aici pe cei care cu credinta ne-au tinut tariile tarii, departandu-i de la casele lor pe fiecare fara de socoteala? 
26. Cine a chinuit asa fara de cuviinta pe cei care sunt din inceput cu bun cuget catre noi, inaintea tuturor neamurilor, si de multe ori foarte rele primejdii au primit mai mult decat toti oamenii? 
27. Dezlegati! Dezlegati aceste nedrepte legaturi si cu pace ii sloboziti la casele lor, rugandu-va sa se ierte cele mai inainte facute. 
28. Sloboziti pe fiii Atottiitorului, cerescului Dumnezeu cel viu, caci ei din vremea stramosilor nostri si pana astazi fac sa propaseasca pe deplin si neincetat treburile noastre". 
29. Deci el acestea a zis; iar ei, indata ce au fost dezlegati, pe Sfantul Dumnezeu, Izbavitorul lor, L-au binecuvantat, caci au scapat de la moarte. 
30. Dupa aceea, regele mergand in cetate si chemand pe cel care era peste venituri, a poruncit ca vinuri si celelalte, care sunt trebuincioase la ospat, sa le dea pe sapte zile Iudeilor, judecand ca in locul in care li s-a parut ca vor pieri, in acela sa praznuiasca cu toata veselia zilele de izbavire. 
31. Atunci cei care mai inainte erau asupriti si aproape de locuinta mortilor, in care erau ca si intrati prin moartea cea amara si plina de jale, desfatare de izbavire facand in locul cel gatit de pieire si de ingropaciunea lor, cu tihna l-au impartit plini de bucurie. 
32. Si parasind glasul plangerii cel cu totul inlacrimat, au luat cantare parinteasca, laudand pe Izbavitorul si Facatorul de minuni Dumnezeu si toata plangerea si vaietul lepadand, danturi de veselie au prins sa joace, in semn de pace si de bucurie. 
33. De asemenea si regele, pentru acestea facand ospat mare, neincetat marturisire inalta la cer cu mare cuviinta pentru izbavirea cea minunata, ce s-a facut. 
34. Iar cei care mai inainte cu bucurie ii randuiau la pieire si ii puneau sa fie mancare pasarilor, au suspinat, cu rusine imbracandu-se si indraznirea cea infocata fiind stinsa fara de cinste. 
35. Iar Iudeii, precum mai inainte am zis, intru veselie si desfatare cu marturisiri bune si cu cantari petreceau. 
36. Apoi in privinta aceasta au luat hotarare de obste, pentru toata vremea robirii lor petrecuta intre pagani si au randuit ca neam de neam sa se tina aceste zile de veselie, care mai inainte s-au zis, nu pentru bautura si pentru lacomie, ci pentru izbavirea cea facuta lor prin Dumnezeu. 
37. Si s-au rugat de rege, cerandu-i sa le dea voie sa se intoarca in tara lor. 
38. Iar inscrierea lor s-a facut din douazeci si cinci ale lui Pahon pana in patru ale lui Epifi, in patruzeci de zile si din cinci ale lui Epifi pana la sapte, in trei zile, urma sa-i piarda, 
39. Intru care cu mare marire aratand mila Sa, Stapanul tuturor, fara vatamare i-a izbavit deodata. 
40. Si se ospatau, toate de la rege dandu-li-se, pana la a paisprezecea zi, in care au facut si rugaciunea pentru slobozenia lor. 
41. Si laudandu-i regele catre mai marii cetatilor, a scris aceasta carte plina de marinimie, ce urmeaza mai jos: 

CAPITOLUL 7 
Cartea regelui Ptolomeu catre supusii sai, cu privire la intoarcerea Iudeilor. 

1. "Regele Ptolomeu Filopator, celor mai mari din Egipt si tuturor celor randuiti peste treburile domnesti, bucurie si sanatate. 
2. Sanatosi suntem si noi si fiii nostri, indreptandu-ne marele Dumnezeu lucrurile dupa cum voim. 
3. Unii dintre prieteni, cu rau narav adeseori indemnandu-se, ne-au facut ca sa adunam pe toti Iudeii de sub stapanirea noastra la un loc, sa-i muncim ca pe niste vicleni cu mari chinuri, 
4. Zicand ca, din cauza urii, pe care o au acestia catre, toate neamurile, niciodata lucrurile noastre nu vor fi bine asezate pana ce se va face aceasta. 
5. Pe acestia legati aducandu-i, cu batjocuri, ca pe niste robi si mai vartos ca pe niste vicleni, fara de nici o cercetare si iscodire s-au apucat a-i ucide, mai cu salbatica cruzime fiind cuprinsi decat in datinile Scitilor. 
6. Iar noi, pentru aceasta, aspru certandu-i pe acestia, dupa blandetea pe care o avem catre toti oamenii, cu greu le-am crutat viata, cunoscand ca Dumnezeul cel ceresc apara si scuteste pe Iudei, ca un tata care pururea ajuta pe fii; 
7. Socotind si prietenia, pe care au adeverit catre noi si catre parintii nostri, cugetand bine dupa dreptate i-am slobozit pentru orice vina ar fi, 
8. Si am poruncit fiecaruia, toti la casele lor sa se intoarca in tot locul, si nimeni intru nimic sa nu-i vatame, nici sa-i ocarasca pentru cele ce fara de socoteala s-au facut. 
9. Ca sa stiti ca asupra acestora, de vom mestesugi cu vreun rau viclesug sau ii vom mahni cu totul, nu pe om, ci pe Dumnezeul cel Preainalt, Care stapaneste toata puterea, Impotrivitor noua spre izbandirea lucrurilor, totdeauna neaparat intru toate Il vom avea. Fiti sanatosi". 
10. Si luand Iudeii de la rege cartea aceasta, nu s-au nevoit indata a pleca, ci l-au rugat pentru cei din neamul Iudeilor, care de buna voie au facut rau inaintea lui Dumnezeu cel Sfant si legea lui Dumnezeu au calcat-o, sa li se faca prin ei mustrarea care li se cuvine, 
11. Zicand ca cei care pentru pantece au calcat poruncile cele dumnezeiesti niciodata nu vor cugeta bine, nici poruncilor regelui nu vor fi credinciosi. 
12. Si spunand ei adevarul, regele a primit si, laudandu-i, le-a dat voie sloboda la toate, ca pe cei care au calcat legea lui Dumnezeu sa-i piarda in tot locul cel de sub stapanirea sa, cu indrazneala, fara de nici o imputernicire sau cercetare domneasca. 
13. Atunci, facandu-si urari de plecare unii altora, precum se cadea, preotii si toata multimea lor glasuind aliluia, cu bucurie s-au despartit. 
14. Si asa pe cei care le cadea in mana din cei pangariti, care erau de un neam cu ei, pe drum ii certa si cu aratari din lege ii omora. 
15. Si in acea zi au omorat mai mult decat trei sute de barbati si s-au bucurat si s-au veselit omorand pe cei fara de lege. 
16. Iar cei ce s-au lipit de Dumnezeu pana la moarte, desavarsit dobandirea izbavirii luand, au plecat din cetate, incununati cu toate felurile de flori cu bun miros, cu veselie si cu strigate de laude si cu cantari de toate viersurile, multumind Dumnezeului celui Sfant al parintilor, Izbavitorul lui Israel. 
17. Si sosind in Ptolemaida, care pentru firea locului se numeste Rodoforon (adica aducatoare de trandafir), unde-i astepta tabara, dupa sfatul lor cel de obste, 
18. Sapte zile au facut acolo ospat de izbavire, dandu-le regele cu buna inima toate cele trebuincioase la calatorie fiecaruia pana la casa lui. 
19. Si sosind in pace cu cuvioase marturisiri, asemenea si acolo au randuit a tine aceste zile de veselie, 
20. Si ei le-au sfintit si printr-o inscriptie sapata pe o columna, apoi au inaltat pe locul ospatului o casa de rugaciune si s-au intors acasa sanatosi, liberi si foarte veseli, scapati din primejdii, cu porunca regelui, pe uscat, pe mare si pe fluviu. 
21. Si mai multa putere decat mai inainte avand intre vrajmasi, cu marire si cu frica si de nimeni intru nimic n-au fost tulburati in averile lor, 
22. Si toate ale sale fiecare dupa scrisoare le-au luat, incat cei care aveau cate ceva de ale lor, cu mare frica li le da, slava desavarsita aducand lui Dumnezeu cel prea mare, pentru izbavirea lor. 
23. Bine este cuvantat Dumnezeu, izbavitorul lui Israel, in vremuri vesnice. Amin. 
 


VECHIUL TESTAMENT

NOUL TESTAMENT

Facerea - Intaia Carte a lui Moise Sfanta Evanghelie dupa Matei
Iesirea - A Doua Carte a lui Moise Sfanta Evanghelie dupa Marcu
Leviticul - A Treia Carte a lui Moise Sfanta Evanghelie dupa Luca
Numerii - A Patra Carte a lui Moise Sfanta Evanghelie dupa Ioan
Deuteronomul - A Cincea Carte a lui Moise Faptele Sfintilor Apostoli
Cartea lui Iosua Navi  Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel
Cartea Judecatorilor Intaia Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea Rut  Cartea Intai a Regilor A Doua Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea a Doua a Regilor Epistola catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea a Treia a Regilor Epistola catre Efeseni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea a Patra a Regilor Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea Intai Paralipomena sau Cartea Intai a Cronicilor Epistola catre Coloseni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea a Doua Paralipomena sau Cartea a Doua a Cronicilor Epistola Intaia catre Tesalonicieni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea Intai a lui Ezdra Epistola A Doua catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel
Cartea lui Neemia sau a Doua Ezdra Epistola Intaia catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel 
Estera Epistola A Doua catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel
Cartea lui Iov Epistola catre Tit a Sfantului Apostol Pavel
Psalmii Epistola catre Filimon a Sfantului Apostol Pavel
Pildele lui Solomon Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel
Ecclesiastul Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov
Cantarea Cantarilor Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru
Isaia A Doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru
Ieremia Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan 
Plangerile lui Ieremia A Doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan
Iezechiel A Treia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan
Daniel Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iuda
Osea Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul
Amos  
Miheia  
Ioil  
Avdie  
Iona  
Naum  
Avacum  
Sofonie  
Agheu  
Zaharia  
Maleahi  
Cartea lui Tobit  
Cartea Iuditei  
Cartea lui Baruh  
Epistola lui Ieremia  
Cantarea celor trei tineri  
Cartea a treia a lui Ezdra  
Cartea Intelepciunii lui Solomon  
Cartea Intelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Eclesiasticul)  
Istoria Susanei  
Istoria omorarii Balaurului si a sfaramarii lui Bel (Luata de la sfarsitul Cartii lui Daniel)  
Cartea Intai a Macabeilor  
Cartea a Doua a Macabeilor  
Cartea a Treia a Macabeilor  
Rugaciunea Regelui Manase  
 
© Biserica Ortodoxă Română
BIBLIA
Untitled Document
Noutăţi

Sfinţi Români
Învăţătura de credinţă
Click aici pentru Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă
Sfânta scriptură sau Biblia
Click aici pentru a putea citi Biblia online