Chipul Patriarhului Justinian, întiparit în sufletele tuturor slujitorilor si credinciosilor Bisericii noastre, este zugravit aici, cu real talent de catre medicul sau personal, încât oricare dintre noi toti care l-am cunoscut si am slujit în Biserica, în timpul arhipastoririi sale, parcurgând minunatele pagini de amintiri ale acestor trei decenii, atât de scumpe noua, suntem coplesiti de emotie.

Autorul ne proiecteaza, în 12 imagini, viata si activitatea Marelui nostru Patriarh, prezentând mai întâi cadrul istoric al începutului de veac XX, întronizarea Patriarhului la 6 iunie 1948 si continuând cu bogata sa activitate în slujba Bisericii si a neamului, calauzit de credinta în ocrotirea lui Dumnezeu, prin toate eforturile si stradaniile daruite cu netarmurita dragoste pentru Biserica strabuna. Sunt prezentate cele mai importante împliniri ale Patriarhului nostru, privind organizarea temeinica pe principiile canonice ale Bisericii Ortodoxe; asezarea învatamântului teologic sub conducerea Bisericii, pentru ca acesta sa ofere slujitori devotati (cler de mir si calugari); Apostolatul social, exemplul de jertfire pentru credinta si neam pe care trebuia sa-l ofere primul Ierarh al tarii, atât în ceea ce priveste ctitoriile din toate domeniile vietii interne si externe ale Bisericii Ortodoxe Române, cât si în ceea ce priveste dimensiunile europene contemporane ale relatiilor interbisericesti, intercrestine si interreligioase, pe care acest mare Patriarh le-a promovat în premiera mondiala, se poate spune, la jumatatea veacului XX, pe baza învataturii si Traditiei Sfintei Biserici Ortodoxe de Rasarit.

În spiritul hotarârilor Conferintelor Panortodoxe, care au avut loc în acea perioada, Patriarhul Justinian a initiat si dezvoltat contacte cu: Biserica Vechilor Catolici, cu Biserica Anglicana, cu unele Biserici Catolice nationale, cu Biserici si denominatiuni protestante si cu Bisericile orientale, considerate "cele mai apropiate de noi în credinta si în spiritualitatea originara a Crestinismului".

Astfel, se poate spune ca marele nostru Patriarh a manifestat o larga deschidere catre toate Bisericile crestine si ļæ½ în primul rând ļæ½ catre Biserica Romano-Catolica, pe care ļæ½ cum spunea Patriarhul Justinian ļæ½ "o iubim si o respectam ca pe o venerabila Biserica sora". "Nadajduim, cu încredere ļæ½ spunea Patriarhul Justinian, în 1973 ļæ½ în sosirea vremii când aceste doua surori bune vor face sa înceteze rivalitatea dintre ele, reaprinzând focul dragostei fratesti între ele si în acelasi timp între toate celelalte Biserici crestine" (Apostolat social, 1973, p. 101-102).

În legatura cu contactele contemporane între diferitele Biserici, în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, marele nostru Patriarh spunea: "Suntem datori sa ne iubim, sa dialogam si mai ales sa colaboram în iubire. întâlnindu-ne mai întâi prin slujirea noastra comuna în lume, ne vom întoarce spre punctele noastre de credinta diferite, din care am pornit la aceasta slujire, pentru a ne întâlni si în ele" (Apostolat social, 1971, p. 280). Dar, în afara Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Biserica Ortodoxa Româna, în timpul Patriarhului Justinian, a devenit membra a Conferintei Bisericilor Europene, "al carui scop este împrietenirea si securitatea popoarelor europene" (Apostolat social, 1971, p. 226).

Marele nostru Patriarh propunea, la vremea aceea, ca într-o etapa viitoare trebuie angajate nu numai Bisericile crestine, ci toate religiile din lume. "Consiliul Ecumenic al Bisericilor ļæ½ spunea Patriarhul Justinian ļæ½ ar trebui sa gaseasca principiile si metodele care sa permita, pe baze mult mai largi, închegarea unui Consiliu Mondial al tuturor religiilor... ce ar putea realiza, de pe pozitia acelor elemente comune oricarei credinte religioase, o lucrare binecuvântata de sprijinire a telurilor spre care tind toate popoarele si pe care le urmareste ļæ½ în activitatea ei ļæ½ Organizatia Natiunilor Unite". Aceasta propunere a Patriarhului nostru din anul 1968 se facea în spiritul împlinirii Testamentului lui Hristos pentru slujirea omului, care este fratele noastru al tuturor, indiferent de culoarea pielii sale sau de credintele sale. "Ea izvoraste ļæ½ spunea Patiarhul Justinian ļæ½ din exemplul viu pe care îl constituie viata religioasa din România, ... unde înca din 1949, din initiativa Bisericii Ortodoxe Române s-au rezolvat: pacea, fratietatea si colaborarea strânsa între toate cultele religioase ļæ½ crestini de orice confesiune, mozaici, mahomedani..." (Apostolat social, 1968, p. 339-340).

În timpul arhipastoririi sale, Patriarhul Justinian a gasit solutii tuturor problemelor Bisericii noastre, care trebuia sa-si împlineasca misiunea sa, în vremuri de cumplita prigoana comunista atee. Atunci, vizitele reciproce între conducatorii sau reprezentantii Bisericilor, au avut menirea sa contribuie, atât la "promovarea legaturilor de prietenie între Biserici", cât si la "crearea si dezvoltarea unor bune si fructuoase relatii între popoare", într-o vreme în care "Cortina de fier" despartea lumea în doua tabere complet izolate: a lumii libere si a lumii oprimate de regimul comunist-ateu.

Portretul Patriarhului Justinian Marina pe care l-a realizat medicul sau personal, doctorul George Stan, ne este oferit noua, tuturor celor de astazi si de mâine. Este portretul aceluia care, la intrarea sa în monahism, a primit numele binecredinciosului împarat Justinian, a carui praznuire o facem în ziua de 2 august. Se cuvine a fi apreciata aceasta stradanie a autorului, el însusi teolog de vocatie si fiu de preot, recunoscut printr-o activitatea pastorala deosebita, supus si el la încercari specifice acelor decenii. Poate si situatia tatalui sau l-a determinat pe tânarul licentiat în Teologie, George Stan, sa urmeze medicina. Aceasta, ca si felul cum o slujea, i-a atras aprecierea fericitului întru adormirea Patriarhului Justinian spre a-i fi de folos în îngrijirea sanatatii subrezite. Pâna când se vor redacta vredniciile unice în istoria noastra bisericeasca, agonisita de acest ierarh, care a slujit Biserica noastra din 1945 pâna în 1977, lucrarea aceasta, prima de acest fel, va fi, socotim, folositoare fiilor si fiicelor Bisericii noastre, carora le-o recomandam cu dragoste parinteasca.

ļæ½ T E O C T I S T,
Arhiepiscop al Bucurestilor,
Mitropolit al Munteniei si Dobrogei,
LOCTIITOR AL CEZAREEI CAPADOCIEI
si
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române